Radu Zlati

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi și colege,

Pentru că tocmai un stimat coleg de la PSD a elogiat mărirea de salarii în sistemul de învățământ românesc, îmi propun să vă ofer o privire a acestui sistem salarial din cu totul alt punct de vedere, și anume: Universitatea de stat „Eftimie Murgu” din Reșița nu și-a putut plăti nici luna aceasta salariile pentru cadrele didactice care, în acest moment, se află în grevă japoneză. De ce? Din lipsă de fonduri, așa cum sunt ele alocate, pe baza legii, de către Ministerul Educației Naționale. Se repetă, după spusele Domniilor Lor, cadrelor didactice aflate în grevă incidentul de anul trecut, pe vremea aceasta, când, de asemenea, nu au fost bani pentru salarii și ministerul a intervenit, alocând niște fonduri în ultimul moment și salvând astfel universitatea dintr-o situație financiară critică, probabil și pe un fond de management prost.

După știința mea, în situații similare se află și alte centre universitare, repet, de stat, în special dintre acelea mici, apărute precum ciupercile după ploaie, apărute după revoluție, în majoritatea municipiilor reședințe de județ ale dragii noastre patrii. Dacă tot lucrăm la o nouă lege a învățământului, poate ar trebui să medităm și dacă explozia acestui număr de universități de stat în ultimii 25 de ani a adus sau nu plusvaloare învățământului românesc universitar, pentru că mie îmi pare că proliferarea acestor centre universitare în localități fără o adevărată tradiție de învățământ universitar a avut la bază în special acoperirea unor nevoi, hai să le spunem specifice, pornite mai degrabă dintr-un orgoliu al elitelor locale, regionale sau locale, decât din necesități superioare, să zicem, precum cea a calității în actul de predare universitar.

Astfel, o bună parte din fondurile Ministerului Educației au fost transferate către universități care nu îndeplinesc standardele unui învățământ universitar modern sau le îndeplinesc, dar numai cu îngăduința complice a ARACIS-ului, universități care, e adevărat, oferă licențiați și masteranzi pentru o piață locală a muncii, dar această forță de muncă pe care ele o oferă este de slabă calitate, cu o productivitate cu totul îndoielnică, universități care au rezultate zero în domeniul științific, atât din partea cadrelor didactice, cât și din partea studenților, universități al căror loc, a căror poziție, a căror rațiune de a exista în sistemul universitar românesc ar trebui să fie regândite și reevaluate. Dar, până una-alta, ele există. Și, dacă este așa, atunci onor Ministerul Educației Naționale ar trebui să mărească această alocație _per capita_ , pe care, în treacăt fie zis, a cam micșorat-o, către universitățile de stat, pentru că stafia morții prin subfinanțare nu bântuie numai pe coridoarele Universității „Eftimie Murgu”, ci și pe coridoarele unor universități de prestigiu.

Domnule Cîmpeanu, sunteți absent, dar mă adresez _in absentia_ : finanțați universitățile, impuneți Guvernului din care faceți parte o alocare decentă pentru învățământul românesc sau, dacă nu, pentru numele lui Dumnezeu, dați-vă demisia!