Ion Răducanu

Domnule președinte de ședință, Vă mulțumesc foarte mult.

Vă rămân îndatorat că mi-ați dat cuvântul.

Declarația mea politică se intitulează „Papagalismul, noua boală a politicii românești”.

Motto: _Prefăcătoria este știința regilor_ – așa spunea cardinalul Richelieu.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

După mai bine de 23 de ani de așa-zis capitalism, definit prin libertate, democrație și economie de piață, România este într-o situație gravă. Oamenii își pierd locurile de muncă, își pierd locuințele pentru că nu mai pot să-și restituie creditele la bancă, tot mai multe firme intră în insolvabilitate sau direct în faliment, corupția înflorește, evaziunea se întărește, sistemul de sănătate are el însuși nevoie de tratament, siguranța alimentară este periclitată de incompetență și de iresponsabilitate, justiția politizată își pierde credibilitatea, autoritățile statului sunt la un pas de disoluție, societatea începe să fie bântuită de banditism, definit prin atacuri armate, trafic de droguri, de țigări, de persoane, clanuri mafiote, hoți la drumul mare, cu alte cuvinte, de infracțiuni de crimă organizată.

Uitând parcă de interesul național și poate pentru a întări părerea Europei că în România există pericolul de a se instaura anarhia, comanda politică în justiție și în economia de piață, manipularea, nepotismul, clientelismul și incompetența, hoția, pentru a defini astfel vacarmul balamucului politic ce domnește în societatea românească, unii parlamentari, miniștri, analiști, jurnaliști, ONG-iști și securiști, actori ai unor piese de teatru TV ieftin, papagalicesc de dimineața până seara vrute și nevrute, obținând zilnic, ceas de ceas, „succesuri” nebănuite prin clamarea partiturilor și repertoriilor primite de la zeii sau binefăcătorii lor, conducători politici sau moguli, care-și apără interesele personale. Acesta este răul cel mai mare pe care cei mai de sus îl pot face României. Nu știu dacă acest comportament nu poate fi asimilat cu defăimarea țării și a națiunii.

Papagalismul, noua boală a politicii românești, trebuie tratat până nu este prea târziu, până nu va evolua spre paroxism. Papagalii vorbitori sunt de toate culorile și stau pe diverse crengi și crenguțe în pom, și pe dreapta, și pe stânga, și pe centru, și sub pom, iar mulți chiar în aer. Asemenea lor se comportă și purtătorii de mesaje ale unora sau altora pe micile ecrane, de parcă ar dori să-și expună penele colorate cât mai bine. Cei portocalii fug de răspundere și aruncă vina pe alții pentru nenorocirile pricinuite populației de unii dintre ei care, după ce au prăduit banul public fără nicio jenă, fără nicio rușine, fără nicio teamă, acum propovăduiesc atașamentul și grija față de poporul amărât și umilit și se declară salvatorii acestuia, loviți de amnezie față de ordonanțele de urgență pe care le-au emis când guvernau.

Sunt convins că românii nu mai pot fi manipulați de acești ipocriți, oportuniști, farisei care frizează bunul-simț și care cred că prin moțiuni simple, repetate, penibile și fără substanță, vor reuși să se reabiliteze în fața alegătorilor. Ei trebuie să răspundă cu vârf și îndesat pentru tot ceea ce au făcut în afara legii în timpul guvernării lor. Cei violeți sau OTV-iștii și-au pierdut tribuna și ecranul principal, dar continuă să facă propagandă de tip comunist, încărcată de populism, de diletantism, de fals patriotism, declarându-se apărătorii românilor săraci și umiliți.