Ion Eparu

Domnule președinte de ședință, vă mulțumesc foarte mult pentru amabilitatea de a-mi da cuvântul.

## Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „1 aprilie – Ziua Academiei Române”.

Stimați colegi,

De ceva timp, pe ordinea de zi a Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport se găsește un proiect de lege – PL-x 186/2015 – prin care se dorește înființarea, organizarea și funcționarea Academiei de Științe Juridice din România.

Dezbaterile de până acum pe această temă mi-au readus în memorie datoria pe care fiecare dintre noi ar trebui să o resimtă față de personalitățile de excepție ale României, reunite sub prestigioasa egidă a Academiei Române.

Mâine, 1 aprilie – nu este nicio glumă –, se împlinesc 149 de ani de la înființarea Academiei Romane. Se cuvine, cred eu, să rostim câteva cuvinte cu acest prilej.

La 1 aprilie 1866 a luat ființă Societatea Literară Română. Peste numai un an, în 1867, aceasta se transforma în Societatea Academică Română, care, la rândul ei, în 1879, devenea Academia Română.

Cea mai înaltă instituție de cultură și știință din țara noastră are, iată, respectabila vârstă de 149 de ani. Doresc instituției ca atare, dar și membrilor săi, La mulți ani! Și, în același timp, îmi exprim speranța reintegrării acestui for național de consacrare științifică în viața activă a societății într-un mod decisiv. Cred că ar trebui să ne schimbăm noi înșine atitudinea față de aceste personalități științifice,

să participăm cu entuziasm și responsabilitate la promovarea oricărui succes al academicienilor noștri.

Cred, în aceste momente, când unii dintre colegii noștri încearcă să aducă la lumină o nouă lege electorală, că nu ar fi deloc rău pentru țară dacă măcar o parte dintre academicieni ar deveni membri ai Parlamentului.

Cu siguranță că trecutul lor profesional ar trebui să devină povești de succes, care să se învețe la școală, pentru a transmite mesaje, dar și convingeri, pentru a preciza elemente concrete care să susțină teza că și în România se poate. Să transmitem tinerilor noștri din licee și universități că, dacă vrei, și în România îți poți valorifica șansa în viață. Că merită să faci eforturi deosebite în procesul de învățare!

Și, pentru că nimic nu este mai convingător decât un exemplu concret, să-l amintim pe academicianul botoșănean Leon Dănăilă. A fost nevoie de un gest disperat – acela de a-și vinde casa – pentru a-și putea publica tratatul de medicină – pentru a atrage atenția și pentru a obține sprijin (chiar de la Editura Academiei). Nu mă îndoiesc că lucrarea va fi una de referință în domeniul neurochirurgiei, adăugându-se celor 39 de cărți publicate prin eforturi proprii, întregind în același timp panoplia cu realizări: 18 brevete de invenții, 10 de inovator, ordine și medalii, cercetări la nivel național și internațional.