Cătălin Cherecheș

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor,

Am intitulat declarația mea politică de azi „România și românii după 20 de ani”.

Au trecut 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, un moment mult așteptat de români, sătui de sărăcie, granițe închise, spectacole omagiale și mulți activiști zeloși. Multe au fost așteptările românilor în toți acești ani și puține s-au îndeplinit. De aceea, cred că se impun o întrebare și un răspuns: unde a ajuns România după 20 de ani de libertate și spre ce ne îndreptăm?

Ne spunea Silviu Brucan că românii vor avea nevoie de 20 de ani pentru a deprinde democrația. A fost cel mai citat, dar și cel mai detestat prognostic. Din păcate, după cele ce am văzut în această ultimă campanie electorală pentru Președinția României, se pare că mai avem nevoie de mulți ani pentru a ne depăși aceste tare. De aceea, cred că 50 de ani de lipsă a democrației pot fi neutralizați de o perioadă comparabilă de democrație.

Din 1990 încoace, odată la patru ani, toate forțele politice au promis schimbarea în bine a României. E adevărat că libertățile au progresat, dar, în timp, democrația s-a cam inhibat, iar respectul față de instituții și valori s-a manifestat foarte rar. Am văzut cum democrația a fost redusă la o luptă permanentă pentru putere, cum românii au fost asmuțiți unii împotriva altora și, ceea ce este mai grav, împotriva instituțiilor statului. În toți acești 20 de ani, românii au fost stimulați să-i urască pe cei de dinaintea lor, să nege tot ce a

fost, chiar dacă au fost și lucruri bune, să dea vina unii pe alții, neasumându-și aproape nicio responsabilitate.

Doamnelor și domnilor colegi,

Dacă ar fi să răspund eu la întrebarea „Unde suntem după 20 de ani?”, aș putea spune că avem un stat democratic, avem legi, avem libertate de expresie, avem libertatea de a circula, dar avem și șomeri, grija zilei de mâine pentru mulți dintre români, nu mai avem respect unii față de alții, sunt multe abuzuri, am reușit să nu mai avem lideri și valori cu care să ne mândrim, am pierdut instinctul binelui și persistăm în aceleași greșeli.

După 20 de ani de libertate, trebuie să recunoaștem că de cele mai multe ori nu a fost pus omul potrivit la locul potrivit, iar politica nu a servit instituțiile, ci și le-a aservit. Oamenii refuză să meargă la vot, iar când o fac, nu știu ce votează și văd că votul lor nu prea contează.

Sunt unul dintre tinerii politicieni și îmi doresc o altfel de politică, modele adevărate, instituții democratice, o Românie demnă și respectată în lume. Am învățat că instituțiile democratice nu se pot clădi decât pe profesionalism și onestitate. Cred că avem nevoie de concordie națională, care să ne inspire în a clădi împreună.

Un stat puternic are nevoie de încredere și loialitate între instituțiile lui, între acestea și cetățeni. Fără să luăm în seamă sentimentul național simplu, generozitatea, spiritul de răspundere și încrederea în noi înșine, nu vom avea puterea de a construi o societate modernă.