Ioan Aurel Rus

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

„Apără și ocrotește, Doamne, pe români!”

Nu am crezut că îmi va fi dat vreodată să văd atâta umilință la care sunt supuși atât românii din România, cât și cei din Uniunea Europeană – „spațiu de libertate, securitate și justiție”. Cu atât este mai de neînțeles această situație, cu cât ne aflăm în anul 2007, iar România este membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.

Ne doare umilința la care suntem supuși pentru „vina de a fi români”, din partea autorităților italiene, dar, mai ales, din partea autorităților române, care au ignorat problemele etniei rome.

Și dacă în aceste zile asistăm la exacerbarea xenofobiei, de vină nu sunt doar cetățenii români sau cetățenii italieni, ci chiar diriguitorii noștri, aceia care, în loc să găsească soluții, au exportat infracționalitatea, grațiind clientelismul de dragul aportului financiar, ignorând legea.

Românii din țară – și nu numai –, precum și italienii „normali” spun că în astfel de situații sunt lucruri care se fac și nu se clamează în piața publică, pentru că, altfel, au efect de incitare la manifestări discriminatorii, de încurajare și de alunecare către atitudini și reacții neofasciste.

În condițiile în care guvernanții noștri promovează imaginea României în străinătate, consultându-se și alăturându-se cu infractorii și făcând poză de familie cu „Arginți și imperatori”, nu mă mai surprinde „vânătoarea de români”. Din poze lipsește Monica Macovei.

Mă revoltă însă atitudinea, comportamentul și limbajul ministrului român de externe Adrian Cioroianu, căruia foarte mulți îi spun acum ministrul Gafone, care perseverează în a face să scadă și bruma de credibilitate care i-a mai rămas României.

Iată cum, astfel, criza în problema imigranților români de etnie romă dintre România și Italia tinde să se transforme în afacerea Cioroianu versus România, sub ochii blânzi și îngăduitori ai premierului Tăriceanu, dar sub cei îngroziți ai oficialilor europeni.

Cred că este cazul, dacă tot i-a căzut cu tronc deșertul egiptean, ca domnul ministru să se gândească de data aceasta – sigur, în măsura în care poate – dacă nu este mai bine să facă un efort și să-și cumpere acel teren la care visează, ca să aibă unde să se autoexileze, acum, când încă mai are timp, acum, când încă nu au fost compromise definitiv și irevocabil relațiile României cu cancelariile europene.

Rămâne ca inactivitatea și insuccesul diplomației române să fie salvate de negocierile cu Grupul de prietenie din Parlamentul italian, de delegația parlamentară a României condusă de vicepreședintele Senatului, dr. Corneliu Vadim Tudor, președintele Partidului România Mare.

Vizita Grupului de prietenie româno-italian efectuată în perioada 13–16 noiembrie anul curent cred că va da roade mult mai bune decât vizita „papagalilor” din diplomația românească.