Ioan Stan

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor colegi,

Este de înțeles imperioasa nevoie ca Fondul Monetar Internațional să fie convins de bunele intenții ale guvernanților din România, doar mai sunt de primit tranșele III și IV ale împrumutului, desigur, după ce vor fi aprobate.

Vorbirea despre aceste bune intenții nu se poate face la gard, ele neexistând, și nici pe lăicioară la poartă, că suntem în stare să edităm și noi o scrisoare de intenție.

Acestea sunt, după mine, principalele motive ale elaborării documentului care, prin grija Mediafax, și-a lansat conținutul amenințător spre românii de toate vârstele și, repet, maniera de comunicare cu Fondul Monetar Internațional nu prezintă decât neajunsul că scrisoarea cu pricina a fost ascunsă nu „de”, ci „cu” intenție nouă, ăstora de contribuim la bugetul pe care îl gestionează Guvernul.

Important este, desigur, ce promite acest gestionar în scris, deci neretractabil, binefăcătorului monetar internațional.

Și ce promite? Pe scurt, concedieri și noi taxe!

Pe înțelesul tuturor, lucrurile stau astfel. Promisiunea de reducere a cheltuielilor cu salariile bugetarilor cu jumătate miliard euro va fi pusă în fapt pe două căi, și anume:

– vor fi disponibilizați circa 32.000 de bugetari, ceea ce se presupune că va însemna o reducere de 0,2% din PIB a cheltuielilor;

– se vor reduce sumele alocate pentru prime și ore suplimentare cu 252 milioane de euro, ceea ce ar însemna cam tot 0,2% din PIB; – altă promisiune din aceeași scrisoare se referă la introducerea metodei de coplată în sistemul medical prin introducerea unui plafon maxim de 600 lei pe an pentru limitarea numărului de servicii medicale gratuite la care are acces un bolnav.

Cum spuneam, acestea fiind scrise pe hârtie nu vor mai putea fi negate de semnatarii documentului, ba chiar vor trebui să fie realizate ca un angajament ce se află! Fac această afirmație pentru că, așa cum s-a văzut, la nivel guvernamental se obișnuiește retractarea spuselor de azi cel târziu mâine. S-a întâmplat astfel cu afirmațiile miniștrilor de finanțe și al muncii, care au testat piața, lansând propunerile impozitării pensiilor și limitării dreptului la alocație al copiilor, care, după ce au fost prezentate cu argumente, pe ton apăsat spre categoric, au fost reconsiderate ca bâlbâieli după reacția fermă a cetățenilor revoltați.

Sigur, domnul prim-ministru își poate imagina că a liniștit apele, lăsând să se creadă că și-a pus miniștrii la colț pentru că, chipurile, nu știu să refuze presa când sunt opriți pe culoare. Las la o parte faptul că numai pe culoare n-au făcut cei doi miniștri declarațiile cu pricina pe care, cel puțin eu, nu le pot crede simple fantezii, pentru că prea seamănă cele întâmplate cu scenariul acela cu polițistul bun și polițistul rău! Adică, după ce te anchetează dur polițistul rău, vine cel bun, se scuză pentru comportamentul colegului său și te amețește cu bunăvoință și băuturi răcoritoare pentru ca, în final, să te pună să semnezi aceleași declarații pe care, reașezându-ți coastele, ți le-a trântit în față inițial polițistul cel dur.