Cornel Știrbeț

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Impostură și ipocrizie”.

După ce s-a gudurat servil și umil pe lângă Teodor Stolojan și Traian Băsescu până a ajuns prim-ministru și președinte de partid, Călin Popescu-Tăriceanu a devenit liberal, adevărat liberal, hotărât să intre în istorie ca mare conducător. Fără scrupule, uitând ceea ce spunea despre susținătorii săi la învestirea ca prim-ministru și la alegerea ca președinte al P.N.L., la scurt timp după ce s-a văzut cu sacii în căruță îl exclude pe Stolojan din partid și-l declară dușmanul său numărul unu pe Traian Băsescu. Nimic ieșit din comun până aici: dorința de putere și schimbarea convingerilor nu sunt, în sine, lucruri rele. S-au manifestat și se vor manifesta în continuare în acțiunile multor personaje politice, iar recunoștința este o floare rară, ce nu crește în unghere sau cotloane întunecoase.

Domnul președinte-premier nu s-a oprit însă aici. Cu motivații și pretexte specifice impostorilor, elimină din P.N.L. pe toți cei care „au adus P.N.L.-ul într-o poziție extrem de favorabilă”, așa cum declara chiar el la congresul partidului din 2005, declară decesul Alianței D.A., scoate P.D.-ul de la guvernare și se proclamă... stăpânul inelelor.

Acum, toți cei care au avut un rol în cățărarea domnului Tăriceanu în fruntea P.N.L. și a Guvernului României, oameni, asociații sau partide, sunt scoși din joc în mod incorect și necinstit. Au fost aduși în loc, puși să conducă poporul român, valorile liberale: domnii Decebal Traian Remeș, Avram Mureșan, Tudor Chiuariu, Cristian Adomniței, Cristian David, Paul Păcuraru, Mihai Voicu, Dorin Marian, ca să enumăr numai pe cei mai reprezentativi, în fruntea cărora stă bine înfipt Călin Popescu-Tăriceanu.

Mă întreb și probabil vă întrebați și dumneavoastră: aceștia sunt oamenii aleși în 2004 să conducă România? Răspunsul, evident, este, de această dată, un NU hotărât, scris cu litere mari, opus DA-ului Alianței.

Și, totuși, culmile imposturii nu sunt atinse decât atunci când domnul Tăriceanu și gașca sa se substituie în drepturile poporului român, atunci când guvernează în numele și în interesul poporului român, deși reprezintă doar 13% din Parlamentul României și are o și mai mică susținere populară. Aceasta este impostură. Impostură în formă pură, exersată pe note fals liberale.

Impostura, însă, fără ipocrizie nu poate supraviețui și, de aceea, domnul Tăriceanu afirmă peste tot și încearcă să demonstreze că guvernează în interesul cetățeanului. Aceasta îi este expresia favorită, pe care o folosește ori de câte ori are ocazia. Nu spune numele cetățeanului, noi, însă, îl putem deduce ușor. El poartă unul din numele enumerate mai sus sau al altor prieteni din copilărie ai Domniei Sale.

În fapt, pe domnul premier nu-l interesează sub nicio formă cetățeanul român, nevoile și interesele sale și nici prezentul sau viitorul României. El își aduce aminte de pensionari, de învățământ sau sănătate doar atunci când îi este în pericol scaunul de prim-ministru. Atunci oferă, dacă nu dă, că nu dă de la el, pensii, salarii și fonduri de investiții nelimitate. Desigur, doar pentru interesul cetățenilor!