Romeo Rădulescu

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se numește „Opriți falimentarea Oltchim-ului!”.

Readuc în fața dumneavoastră problematica socialeconomică dramatică din județul Vâlcea, în prezent acutizată de prefigurata falimentare a Combinatului chimic Oltchim.

Permiteți-mi ca de această dată să mă solidarizez cu membrii Sindicatului Liber Oltchim, ce au pus la dispoziția opiniei publice, prin reprezentanții lor, o radiografie exactă a dezastrului economic indus de cei doi administratori judiciari, în calitate de supervizori ai procedurii de insolvență a platformei chimice.

Vedem astfel cum domnul Gheorghe Piperea și domnul Niculae Bălan sunt plătiți fiecare cu câte 50.000 euro pe lună, de aproape un an de zile, pentru o contraperformanță economică ce nu mai poate fi ignorată.

SC Oltchim – SA a realizat în anul 2013 o cifră de afaceri de numai 120 milioane de euro și a raportat o pierdere de 60 de milioane euro, în toată această perioadă instalațiile tehnologice funcționând la maximum 10% din capacitatea de producție.

Încă de la sfârșitul lunii mai 2013 au fost disponibilizați 969 de salariați, fără a li se acorda drepturile salariale restante și plățile compensatorii, conform contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul societății comerciale.

Cu toate acestea, au fost menținuți toți cei 21 de directori ai combinatului chimic, fără ca aceștia să-și piardă privilegiul mașinii de serviciu și fără a li se diminua drepturile salariale negociate anterior intrării în procedura de insolvență.

Mai mult, managementul actual nu a reușit să acceseze nici măcar capitalul de lucru minimal, în valoare de 45 de milioane euro, necesar repornirii instalațiilor tehnologice la un nivel care să le aducă profitabilitatea, actuala conducere preferând vânzarea sau închirierea activelor, cum este și cazul diviziei de profile PVC Ramplast.

Din păcate, incompetența ne costă scump, căci salariații rămași în SC Oltchim au în mod constant întârzieri de trei luni de zile în acordarea drepturilor salariale, iar instalațiile combinatului nu au mai beneficiat de reviziile curente, existând în orice moment pericolul unor incidente tehnologice și al accidentelor de muncă.

Toată această stare de fapt dezastruoasă ne conduce la o singură concluzie: evitarea falimentului, care ar distruge definitiv ultimul mare combinat chimic al României, cu o poziționare singulară pe piața regională de profil; acest lucru se poate face doar prin schimbarea administratorilor judiciari și a filosofiei de pregătire a privatizării acestuia.

Stimați colegi, vă rog, de la această tribună a Camerei Deputaților, să fiți alături de oamenii județului Vâlcea și să cerem Guvernului Ponta să devină responsabil, căci ne aflăm în ceasul al doisprezecelea, când se mai poate evita ca Valea Oltului să se prăbușească economic și implicit social.