Doamnelor și domnilor deputați, Domnilor miniștri,
Voi da citire moțiunii simple inițiate de Grupul parlamentar al PP-DD, cu sprijinul Partidului Democrat Liberal, pe tema „Politica antieuropeană sau «cum poate trăi USL fără Schengen»”.
„Cel care a trasat prima graniță a fost cel mai mare dușman al omenirii.”
Începem cu aceste cuvinte celebre, pentru a le confrunta cu afirmațiile recente ale unui înalt demnitar român – ministrul afacerilor externe, Titus Corlățean, întărite de liderii USL, prim-ministrul Victor Ponta și președintele Senatului Crin Antonescu.
Ignorând elementare reguli de comportament public și diplomatic, de la înălțimea poziției de membru al Guvernului, Titus Corlățean a exprimat câteva idei radical antieuropene, pe un post național de televiziune, la o oră de maximă audiență. Pentru conformitate, cităm afirmațiile inițiale, care ulterior au fost rostogolite și nuanțate de toți protectorii mediatici ai USL, pentru a atenua efectul șocant al cuvintelor exprimate în seara zilei de 1 martie 2013 de ministrul de externe român.
Cităm: „Care este concluzia? Dacă noi nu vom obține o decizie corectă, legitimă..., faptul că acest proces bazat pe niște criterii de vechime, pe un tratat european, nu mai este credibil. Nu mai este credibil, nu mai sunt interesat să fac parte din acest proces. Și este bine de reținut (...)”– am încheiat citatul.
Așadar, în această primă parte, sesizăm ușurința și superficialitatea cu care un ministru al Guvernului României își asumă, la persoana întâi singular, o poziție de frondă față de Uniunea Europeană, față de statele membre Schengen, punând sub semnul întrebării legitimitatea criteriilor în baza cărora se ia decizia unanimă de invitare a unui stat nemembru în familia Schengen.
Domnul ministru Corlățean angajează în mod inacceptabil statul român, milioane de cetățeni, vorbind pentru și în numele acestora. „Nu mai sunt interesat să fac parte din acest proces!” Eu – Corlățean, eu – statul român, eu – fiecare român de rând.
Mai mult, domnul ministru somează în subsidiar statele membre Schengen să nu cumva să nu ia o decizie corectă, legitimă, pozitivă în cazul României la apropiatul Consiliu JAI; în absența acesteia, decizia Domniei Sale, în numele statului
român, este să se întoarcă cu spatele la Europa, să mai pună eventual o graniță suplimentară pentru România.
Și nu se oprește aici.
Cităm în continuare: „Așa cum am trăit fără Schengen, putem să trăim în continuare fără Schengen. Prezentăm, scoatem pașaportul, companiile, inclusiv cele occidentale, vor pierde bani și dacă UE va dori la un moment dat, sau cei care se opun, să invite România, să o facă!”
Așadar, nu numai că somăm țările membre Schengen să ne accepte în unanimitate, dar anunțăm și încetarea eforturilor diplomatice de integrare, resemnându-ne într-o poziție de mimoză est-europeană, care după atâtea refuzuri se oprește să mai încerce și lasă bătrânul continent să facă următorul pas, în cazul și la data la care va mai fi interesat să o facă.
Deci în loc să spunem în continuare: dacă voi nu ne vreți, noi vă vrem, noi spunem: dacă nu ne vreți, treaba voastră, noi nu vă mai vrem nici atât!
Sunt atâtea gafe adunate în zece rânduri, atâtea impolitețuri diplomatice, atâta lipsă de tact și consistență, încât domnul ministru Corlățean pare că ar fi dorit să bată un record în a fi nepoliticos, neprotocolar și deloc profesionist în abordarea unor relații interstatale sensibile.
Câștigarea calității de stat membru Schengen este un pas important pentru țara noastră, care ar veni să completeze procesul de integrare europeană, aducând nu doar prestigiu și un statut îmbunătățit unui stat membru al Uniunii Europene, ce ne aflăm, dar și multiple avantaje în mod direct românului de rând, oamenilor de afaceri, tuturor cetățenilor, pentru care mobilitatea este vitală în exercitarea profesiilor lor.
Înainte de a arăta de ce vina asupra eșecului aderării României la Spațiul Schengen aparține Uniunii SocialLiberale, și nu românilor sau partenerilor noștri europeni, vom încerca să conturăm în câteva fraze eforturile făcute din banii acestei țări, în ultimii ani, în plină criză economică, pentru îndeplinirea condițiilor tehnice și a standardelor europene pentru securizarea frontierelor.
Investițiile au fost uriașe, însumând peste un miliard de euro. Astăzi, din cauza USL, acest efort pare inutil.
Din suma totală de 1.047.000.000 de euro, alocată prin Ministerul Administrației și Internelor, 524,5 milioane de euro au fost alocate de la bugetul de stat – împrumut guvernamental garantat de stat pentru derularea contractului cu EADS, 132 de milioane de euro reprezintă resurse de la bugetul de stat și din cofinanțări, 123 de milioane de euro din fonduri PHARE, 158 de milioane de euro din Facilitatea Schengen, 60 de milioane de euro din Fondul Frontierelor Externe, iar 50 de milioane de euro din alte surse – Facilitatea de tranziție, dobânzi, programe de asistență tehnică.
Ministerul de Interne a investit peste 800 de milioane de euro pentru crearea de servicii comune ale poliției între țări. De asemenea, s-au alocat fonduri și pentru sistemul informatic care asigură asistență operativă și schimb direct de informații între forțele de poliție, precum și supravegherea și urmărirea transfrontalieră a infractorilor. Astfel, sistemul
este folosit ca mijloc de luptă împotriva terorismului, crimei organizate, traficului de ființe umane și imigrației ilegale.
Diferența de peste 200 de milioane de euro a fost utilizată de Ministerul Transporturilor, de Ministerul de Finanțe și de Ministerul Afacerilor Externe pentru a îndeplini condițiile Schengen. Astfel, s-au investit bani în modernizarea punctelor de control rutier, feroviar, dar și naval. Dăm doar câteva exemple de investiții: noul terminal de pe Aeroportul Otopeni pentru separarea fluxurilor Schengen/ non-Schengen; sau implementarea cerințelor Schengen pentru controlul în punctele de trecere a frontierei terestre, spre exemplu stația CFR Galați Largă, pe aeroportul Timișoara, dar și în stația CFR Stamora–Moravița.
Mai departe, Ministerul Finanțelor a investit pentru modernizarea punctelor de control ale Autorității Naționale a Vămilor. Peste 300 de echipamente, aparate, sisteme și instalații de control au fost achiziționate.
Denumit Sistemul Integrat Vamal de Securizare a Frontierei, acesta asigură atât supravegherea frontierei externe, dar și a ariei birourilor vamale și a punctelor de mic trafic. Totodată, sistemul de ultimă generație monitorizează traficul de călători și marfă și îl fluidizează prin separarea pe culoare distincte de acces.
Stimați colegi,
Domnilor miniștri,
Eforturile financiare făcute din banii celor care ne-au trimis în Parlament au produs anumite efecte pozitive în urmă cu un an și jumătate. Astfel, după Consiliul JAI din 22 septembrie 2011, pe perioada președinției poloneze, Franța și Germania au condiționat un vot pozitiv pe marginea introducerii aderării etapizate: în octombrie 2011 – pentru frontierele aeriene și maritime; în iulie 2012 – pentru reluarea discuțiilor pentru eliminarea controalelor la frontierele terestre.
Finlanda și Olanda au refuzat, la acea dată, aprobarea acestei decizii.
Un pas extrem de important a fost făcut la întrunirea Consiliului European din 23 octombrie 2011, unde președintele reuniunii, Herman Van Rompuy, a cerut includerea unei declarații de compromis prin care se permitea aderarea României și Bulgariei în cursul anului 2012, tot în două etape.
La Consiliul JAI din 13–14 decembrie 2011, pe baza angajamentelor asumate la Consiliul European, președinția poloneză a afirmat cu fermitate că cele două state au finalizat cu succes procesul de evaluare Schengen, fapt unanim recunoscut de toate statele membre.
Tot în decembrie 2011, Olanda aprecia și solicita un raport intermediar pozitiv în cadrul MCV și propunea cât mai repede adoptarea deciziei de aderare a României în Schengen, din nou, în februarie 2012, Germania aprecia reformele făcute în domeniul sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției și propunea aderarea României în două etape.
Chiar și Finlanda și-a reevaluat poziția, constatând progresele și buna-credință de la București.
La 19 octombrie 2011, Jyrki Katainen, premierul Finlandei, declara: „Noi susținem poziția Comisiei Europene, România
îndeplinește toate criteriile pentru a deveni membră Schengen și așteptăm următorul Raport privind Mecanismul de Cooperare și Verificare.”
Guvernul USL, instalat la începutul lunii mai 2012, avea o misiune mult simplificată față de guvernele anterioare: să continue eforturile diplomatice și de lobby la nivelul decidenților esențiali europeni, să continue reformele din sistemul judiciar și lupta împotriva corupției.
În ciuda acestei stări de fapt, chiar dacă aderarea la Spațiul Schengen depindea în bună măsură de progresele din justiție, Guvernul USL nu a reușit să gestioneze o procedură transparentă și eficientă, la capătul căreia să se poată propune Consiliului Superior al Magistraturii și Președintelui României două personalități remarcabile prin activitatea profesională și performanță pentru funcțiile de procuror general și procuror-șef al DNA.
Ne aducem aminte cu toții ce personaje jenante au primit avizul negativ al Consiliului Superior al Magistraturii pentru cele mai importante funcții din sistemul judiciar.
Desconsiderarea statului de drept, a principiilor transparenței și respectului pentru justiție s-a putut constata și prin lungul șir al miniștrilor desemnați de Guvernul Ponta 1, declarați unul câte unul incompatibili.
E greu de crezut cum cineva poate acuza Consiliul JAI pentru decizia de joia trecută, atâta vreme cât astăzi, în Guvernul României, dețin portofolii miniștri care au importante probleme cu legea.
Zidul imunității parlamentare construit de monstruoasa majoritate de 70% sau fortificarea regimului incompatibilităților reprezintă, de asemenea, motive de îngrijorare nu numai pentru europeni, ci și pentru întreaga societate românească. În numeroase ocazii, prin votul dat în Parlamentul României, USL nu a reușit să convingă pe nimeni că legea se aplică în mod egal pentru toți cetățenii români.
În iulie 2012, Comisia Europeană a mai dat o șansă Guvernului; pe data de 16 iulie, Comisia a emis zece recomandări specifice menite să contribuie la soluționarea controverselor privind statul de drept și independența judiciară.
Guvernul Ponta a confirmat Comisiei că se va pune în aplicare această listă de recomandări, iar aceasta a monitorizat îndeaproape progresele înregistrate cu privire la punctele mai sus-numite, în funcție de obiectivele de referință stabilite în cadrul deciziei privind MCV.
Din păcate, Guvernul Ponta a ignorat sau a tratat cu superficialitate aceste recomandări, iar ultimul raport elaborat în cadrul MCV este și cel care a determinat opoziția statelor membre Schengen pentru aderarea României.
## Stimați colegi,
La doar cinci zile de la publicarea raportului, opoziția a cerut președinților Senatului și Camerei Deputaților aprobarea unei ședințe a plenului Parlamentului României, în care să dezbatem problemele sesizate în Raportul privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare și de Verificare pentru a încerca să remediem
criticile Comisiei și pentru a nu compromite drumul către Schengen.
Răspunsul negativ îl anticipam, însă speram ca USL să se fi trezit și în al doisprezecelea ceas măcar! O majoritate de 70% nu îți aduce automat și o dreptate de 70%. Măcar pe temele de interes național și european ar trebui cu toții să funcționăm unitar și responsabil, în serviciul țării noastre, stimați colegi.
Aderarea României la Spațiul Schengen este un obiectiv fundamental, de interes național, un pas care ar desăvârși integrarea țării noastre în spațiul euroatlantic, în spațiul civilizației democratice.
Aderarea României la Spațiul Schengen reprezintă mai mult decât dreptul de liberă circulație al cetățenilor români în spațiul Uniunii Europene. Schengen înseamnă nenumărate oportunități economice pe care România nu-și poate permite să le irosească! Riscul pierderii acestor oportunități majore de dezvoltare pentru economia românească va avea implicații importante asupra nivelului de trai al românilor.
Amânarea aderării noastre nu trebuie privită însă decât ca o bătălie pierdută, care nu trebuie să determine schimbarea priorităților naționale sau guvernamentale ale României.
În ultimii 23 de ani, priorități precum integrarea în NATO sau Uniunea Europeană, chiar dacă au fost sinuoase și pline de obstacole, au stimulat în ansamblu clasa politică românească, care a reușit să se mobilizeze în jurul obiectivelor de interes național și să acționeze consensual în interesul românilor.
Niciodată, însă, în ultimii 23 de ani, cei aflați la guvernare nu au abandonat prioritățile naționale și nu au sfidat interesul național al românilor ghidându-se după principiul bizar potrivit căruia „putem trăi și fără Schengen”.
În această linie a USL, suntem îngrijorați de posibilitatea ca, nu peste mult timp, Guvernul condus de Victor Ponta să ne spună că „putem trăi și fără Uniunea Europeană” sau chiar că „putem trăi și fără instituțiile statului de drept sau fără democrație”!
Credem cu tărie că amânarea aderării României la Spațiul Schengen este un test fără precedent pentru partidele care guvernează astăzi țara.
PSD și PNL sunt datoare să abordeze integrarea în Schengen în continuare ca o prioritate a guvernării, însă sunt nevoite și să renunțe la linia discursurilor izolaționiste și antieuropene pe care au revitalizat-o în ultimul timp, în anumite poziții.
Vă putem garanta că opoziția – PP-DD și PDL – din Parlamentul României va susține orice demers care ar sprijini depășirea obstacolelor în calea aderării la Schengen.
Doamnelor și domnilor deputați,
Domnilor miniștri,
Europa a fost, din vremea grecilor și a romanilor, trecând prin Evul Mediu către contemporaneitate, victima propriilor sale calități, a ambițiilor teritoriale, a doctrinelor invazive și agresive, a fost până în 1945 un continent care a dat lumii lumină și progres, însă a suferit sub greutatea propriilor sale ambiții.
După două războaie mondiale, cu zeci de milioane de victime, ajutată de America, Europa a decis să își croiască un nou drum, în care granița, „limes”-ul roman, să nu mai conteze în așa măsură încât să genereze ambiții teritoriale lăsate cu vărsare de sânge și răni adânci.
Construcția europeană, teoretizată în varii forme, de la Carol cel Mare încoace, a prins logică și contur instituțional după cel de Al Doilea Război Mondial, iar faptul că la 1 ianuarie 2007 România a devenit membru al Uniunii Europene nu trebuie decât să ne bucure și să ne motiveze că avem șansa să ne armonizăm cu cele mai solide democrații ale lumii, într-un spațiu de dezvoltare unic pe planetă.
Aderarea la Schengen nu numai că nu trebuie abandonată, ci, dimpotrivă, eforturile diplomatice, politice și de lobby trebuie intensificate pentru ca invitarea țării noastre să se producă într-un timp cât mai scurt.
În lumina recentelor declarații ale ministrului Corlățean, este evident că Domnia Sa nu are capacitatea și nici măcar disponibilitatea de a întreprinde aceste eforturi, de a concerta contribuțiile diplomaților români cu cele ale politicienilor români și lobbyiștilor europeni, prin urmare misiunea sa ca ministru de externe al României ar trebui să se încheie.
Dacă prim-ministrul Victor Ponta, președintele Senatului Crin Antonescu și conducerea USL, în ansamblu, nu consideră oportun să retragă sprijinul politic învestit în Titus Corlățean, atunci vom interpreta aceasta solidaritate ca fiind o certificare a faptului că poziția de respingere a Schengen este una asumată de Guvern și direcția pe care se înscrie România într-un viitor apropiat este una îngrijorătoare.
Explicațiile pentru o atare solidaritate absurdă, în cazul în care aceasta persistă, nu pot fi decât de natură să ne preocupe. Calitatea de membru Schengen survine la momentul la care statul candidat dovedește nu doar din punct de vedere tehnic (cum s-a tot repetat), pe hârtie, că ar fi pregătit să adere, dar și prin aplicarea în teren și în instituții a tuturor celor asumate deja ca membru al Uniunii Europene.
Dacă Guvernul Ponta admite că nu poate securiza frontierele cu Ucraina, Moldova și spațiul maritim aparținător țării noastre, atunci înțelegem de ce întoarcerea cu spatele la Europa se manifestă în acest fel; dacă Guvernul Ponta dorește să mențină prin apatie punctele de frontieră care încetinesc transportul de persoane, mărfuri și servicii de la Cenad la Nădlac sau de la Turnu la Borș înseamnă că se resemnează cu ideea că în această țară dimensiunea orientală și cea balcanică sunt prevalente, iar conducătorii noștri temporari nu doresc să îmbrățișeze pe deplin valorile, principiile și regulile occidentale care aduc stabilitate, bunăstare și civilizație în Europa.
## Dragi colegi,
Considerând gravitatea celor afirmate de ministrul afacerilor externe, Titus Corlățean, și pozițiile publice ulterioare ale unor membri ai Guvernului și ai Parlamentului României, toate în măsură să pună sub semnul întrebării voința de a aparține și a adera în continuare la valorile europene autentice, cerem prim-ministrului și tuturor
parlamentarilor USL – dumneavoastră, majorității – să întreprindă de urgență următoarele măsuri reparatorii:
1. Elaborarea unui Memorandum – sau putem să-l numim Pact național – pentru susținerea intrării României în Schengen, concretizat într-un document de poziție semnat de toți parlamentarii și liderii partidelor politice din România, care să consfințească și să întărească opțiunea noastră europeană.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.