Ștefan Baban

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați, „Eșecul industriei de apărare românești”

Suntem țară gazdă a Summit-ului NATO și considerăm pe drept un merit pe care l-am câștigat în cea mai mare parte prin starea de vasalitate pe care am afișat-o față de superputerile militare, și în niciun caz prin dotarea tehnică militară actuală.

Azi, în anul 2008, România se poate „mândri” cu o industrie de apărare care generează riscuri la adresa siguranței naționale, așa că pentru un nivel internațional nici nu poate exista termen de comparație. Războaiele politice interne, acutizate în ultimii 4 ani de guvernare „Să trăiți bine!”, dăunează grav strategiei de siguranță națională, prin investiții scumpe și neinspirate, dezinteres total față de obiectivele speciale, legi anapoda emise în contratimp, lipsa fondurilor necesare obținerii licențelor NATO, producție de armament nemodernizat, personal îmbătrânit și slab pregătit profesional etc.

Industria de apărare din România este, în acest moment, o industrie necalibrată pentru NATO în domeniul licențelor și omologărilor. La acestea se adaugă o productivitate scăzută, lipsa investițiilor destinate modernizărilor tehnologice, imposibilitatea creșterii produselor din acest segment economic. Apoi, politicile haotice aplicate în acest domeniu de fiecare guvern nu au făcut altceva decât să decapitalizeze societățile comerciale producătoare de armament și muniție, pentru că prin impunerea prin acte normative a unor obligații cum ar fi: cheltuieli mari pentru conservarea unor unități restructurate, fără o fundamentare temeinică și economică, costurile mari pentru importurile făcute, credite bancare solicitate și aprobate pentru imposibila redresare a uzinelor militare. Cheltuielile foarte mari cu investițiile începute cam cu 10–20 de ani în urmă și nefinalizate nici în prezent nu au avut ca rezultat final decât dezastrul și falimentarea industriei de apărare din România.

O altă situație bizară o reprezintă paza la depozitele militare strategice. Deși prevederile legale plasează aceste depozite sub administrarea Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale, ele au rămas în continuare în administrarea societăților comerciale afiliate la Compania Națională „Romarmˮ – SA, care prezintă un dezinteres total față de această situație, așa cum prezintă și față de problemele de mediu pe care le ridică conservarea acestor depozite, indiferența și indolența punându-și amprenta asupra acestei activități din sectorul de apărare al României.

România a fost îndatorată fără rost prin credite externe pentru modernizarea și tehnologizarea industriei de apărare. Acum, după ani buni de irosire a miilor de euro, se cere sistarea prin acte normative a unor investiții nefinalizate, care nu au avut și nici nu au perspective de finalizare.

Cine răspunde pentru aceste prejudicii nu vom afla poate niciodată, pentru că mai ales din industria de apărare a României comisioanele pentru așa-zisa modernizare și capitalizare au fost mai importante decât înfăptuirea propriu-zisă a proceselor.