Ștefan Baban

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați, „Inflația prognozată pentru 2007 se află în pericol!”

Recent, Banca Națională a României a anunțat menținerea nivelului dobânzii de politică monetară la 7%, așa după cum se așteptau și analiștii bancari. Această decizie are la bază analiza indicatorilor macroeconomici, care arată că există destule probleme economice în România, începând cu cele de la încetinirea proceselor dezinflației și creșterii economice și terminând cu creșterea cererii interne la produse, servicii etc., care au afectat profund echilibrul financiar al țării.

Banca Națională a României a luat în calcul cei trei factori de risc: creșterea inflației, majorarea salariilor, mai ales în sectorul privat, revigorarea creditelor neguvernamentale, fiind obligată prin propria politică să urmărească evoluția acestor factori. Pentru că, în luna august 2007, inflația a crescut de trei ori mai mult decât în luna precedentă, ajungând la limita superioară a țintei stabilite pentru întreg anul 2007, adică 4,96%, singura variantă pentru a nu duce la un dezechilibru macroeconomic a fost păstrarea acestui tip de dobândă, iar până la sfârșitul anului, având în vedere creșterile de preț la produsele alimentare, chiar să o majoreze cu 0,5—1%.

De această dată, vina principală pentru această majorare se datorează capriciilor vremii din acest an: seceta prelungită, care a dat o grea lovituri agriculturii autohtone, dovada reprezentând-o creșterile spectaculoase de preț din perioada august — octombrie a produselor de bază (pâine, produse lactate, zahăr, ulei etc.), iar dacă la aceasta adăugăm și creșterea cererii interne din acest domeniu, pentru că românii, intrând în panică, au început să-și facă provizii ca pentru foamete, avem explicația fenomenului de excludere a relaxării politicii monetare și a reducerii rezervelor minime obligatorii ale băncilor comerciale.

Urcarea prețurilor la produsele alimentare și efectul psihologic indus de deprecierea leului sunt principalele riscuri ale băncii centrale în atingerea țintei de inflație. De aceea, principala modalitate de atingere a acestui obiectiv este reprezentată de politica fiscală a Guvernului României.

Dar, din acest punct de vedere, deja primele semne de îngrijorare încep să apară, mai ales în acest moment, când se negociază salariul minim brut pe țară care să stea la baza fundamentării majorării salariilor, mai ales în sectorul privat, dublate de creșterea accelerată a emigrării forței de muncă specializate pe piața europeană și, ca urmare, apariția unui deficit pe piața românească, acest lucru determinând modificarea raportului dintre cerere și oferă, cu implicarea majorării salariilor.

Periculoasă este în acest moment frenezia maladivă a importurilor pe care le face România lună de lună, începând de la energie electrică și gaze naturale și terminând cu produse alimentare, care, culmea ironiei, se găsesc și pe piața autohtonă, ca să nu mai vorbim despre materiile prime și materialele aduse de investitorii străini, care sunt prelucrate și finalizate cu forța de muncă autohtonă, dar care, culmea ironiei, sunt exportate la prețuri foarte mari comparativ cu produsele românești de același tip.