Adrian Nicolae Diaconu

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Nu trebuie să fii un geniu ca să realizezi faptul că România a devenit o țintă în războiul pieței produselor agricole din Uniunea Europeană, lucru care, până la un punct, în capitalism, poate părea firesc. Ce nu e firesc e lipsa de reacție, incoerența și bâlbâiala complice a autorităților noastre în a-și apăra propriii cetățeni și, până la urmă, propriile interese.

Pentru a traduce în termeni corecți ce se întâmplă acum cu România trebuie să știm care e potențialul nostru din punct de vedere agricol și de ce suntem un pericol pentru producătorii din statele mari ale Uniunii Europene, care dictează politica agrară a acesteia:

– la ovine avem peste 11 milioane de capete;

– la caprine: peste 1,4 milioane de capete.

Suntem o forță în ceea ce privește producția de lapte de capră și de oaie, dar mai ales în producția de miei și de iezi.

Veți vedea, fiind în proximitatea Paștelui catolic și mai apoi a celui ortodox, că va apărea „boala mielului turbat”, pentru ca nu cumva producătorii autohtoni să-și vândă producția. Și veți vedea, de asemenea, cum autoritățile noastre vor invoca cu voioșie reguli de comercializare și taxe ce nu se regăsesc nicăieri în lume.

– La bovine avem peste 2,3 milioane de capete, din care peste 1,5 milioane capete vaci de lapte. Nici până azi cota de lapte pentru piața Uniunii Europene nu a fost repartizată României care, prin producția și potențialul său, a devenit un pericol pentru producătorii europeni. De aici și până la găsirea „vinovatului de serviciu” a fost un pas, făcut, după cum spuneam mai sus, cu larga complicitate a autorităților noastre. – La păsări avem peste 81 milioane de capete (vă aduceți aminte cât de ușor și cu ce pierderi uriașe am căzut în capcana „gripei aviare”).

– La porcine avem peste 5,5 milioane de capete. Să nu ne bucurăm, pentru că acestea nu sunt ale producătorilor români, ci ale unor multinaționale, singurele, de altfel, care pot exporta carne și produse de porc, în timp ce producătorii români sunt aproape de faliment (vezi „gripa porcină”, „pesta” și așa mai departe).

Avem însămânțate 2,3 milioane hectare cu grâu, ceea ce creează premisele unei producții de circa 8–9 milioane tone de grâu. De aici rezultă încă un mare pericol, deoarece, chiar și la o producție de 6 milioane tone, noi ne-am asigurat piața proprie și am acaparat piața de export.

– 800 mii hectare cu orz. Anul trecut, aproape 90% din producție a mers la export, în detrimentul altor producători europeni consacrați.

Deci agricultura a început să se miște și pe baza ei existau condiții reale de redresare a economiei țării și asta nu datorită măsurilor luate de guvernanți, ci prin priceperea și hărnicia țăranilor români, cumulate cu rodnicia pământului nostru.

Ce a făcut Guvernul? Subvenția din bani europeni, negociată de actualul ministru împreună cu 36 de organizații profesionale a fost de 185 euro/ha. Ulterior s-a renegociat, ajungându-se la 175 euro, pentru ca, la ora actuală, să se achite pe alocuri 82 euro/ha și nu se știe dacă, când și câți bani se vor mai primi.