Constantin Alin Bucur

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați, Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi este intitulată „Servim interese personale sau interese naționale?”.

Suntem mulți. Suntem 412 membri ai Camerei Deputaților, la care se adaugă un număr de 176 de distinși senatori. Aritmetica politică ne dictează un număr de 588 de parlamentari ai României. Suntem mulți și e păcat că nu suntem uniți. Suntem împărțiți în șase grupuri parlamentare, plus reprezentanții minorităților naționale. Suntem împărțiți în ideologie, suntem împărțiți în doctrină, suntem dezbinați în partide noi și în partide vechi, suntem împărțiți în parlamentari tineri și parlamentari cu experiență, suntem împărțiți în parlamentari „redistribuiți”, cu ghilimelele de rigoare, și în parlamentari învingători cu peste 50% din voturi și suntem împărțiți, din păcate, inclusiv pe criterii etnice. Există totuși ceva care ne poate uni, stimați colegi?

Ne-am luptat secole întregi să fim uniți, să uităm de segregare și să fim independenți, să fim liberi și să scăpăm de jugul pe care alții îl impuneau doar să ajungem în situația de astăzi, adică să fim împărțiți, separați, dezbinați și într-un permanent conflict?! Ne-am luptat cu entuziasm și forță să consacrăm statul unitar România ca un stat democratic în care primează interesul național prin voința majorității, dar și prin respectul pentru opinia minorității. Ne-am luptat să avem o instituție parlamentară puternică, care să garanteze pentru toți cetățenii valorile democrației, libertății și egalității de șanse doar ca astăzi să ajungem la o cotă de încredere populară de 33% în Parlament.

Ne-am chinuit să detronăm un dictator care se numea impropriu președinte în decembrie ’89 doar ca astăzi să avem un președinte pentru care Constituția nu contează și care a adus Președinția la o cotă de încredere publică de sub 30%. Ne-am angajat să consolidăm instituția justiției în România doar ca astăzi să acuzăm DNA, Parchetul și ANI ca fiind instrumente politice. Ne-am dorit poate mai mult ca orice să intrăm în Uniunea Europeană și în Spațiul de securitate Schengen, să putem circula nestingheriți în toată Europa doar ca astăzi să aflăm brusc că acest subiect poate fi lesne închis de către Guvern, pentru că, dacă voi nu ne vreți, nici noi nu vă vrem, dacă îmi permiteți parafrazarea autorului.

Am ajuns să fim dezamăgiți de toate luptele pe care le-am purtat de-a lungul istoriei, am ajuns să ignorăm lucrurile care contează cu adevărat pentru cetățeni, am ajuns, stimați colegi, să ne dăm interesul pentru obiective scurte și mici, de factură politică, și să uităm în fiecare zi ce promitem celor care ne legitimează, odată la patru ani, cu votul lor. Sunt cât se poate de sincer când spun că nu mă așteptam, când am luat decizia să intru în politică, când am luat decizia să candidez pentru funcția de deputat, la atât de multă segregare între politicieni și la atât de multă lipsă de responsabilitate pentru interesul național, pentru nevoile celor mulți, care sunt de fiecare dată pregătiți să ne dea încrederea când o cerem, deși această încredere se pare că nu se concretizează și nu se justifică.