Puiu Hașotti

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Acum câțiva ani, tot într-o declarație politică de la tribuna Senatului, comparam apetența nestăvilită pentru apariții radiotelevizate – în direct și la ore de maximă audiență – a Președintelui României cu practica unui anume șef de stat din America Latină, care, dincolo de orientarea sa politică apăsat marxist-leninistă, s-a făcut cunoscut prin show-urile sale mediatice menite, în pură concepție populistă, a întreține „dialogul” conducător – conduși.

Nu-mi imaginam însă, la acel moment, că voi vedea în România democratică și parte a comunității europene acel „model” sud-american aproape depășit de prezența cvasiobsesivă a domnului Traian Băsescu în peisajul nostru radiotelevizat.

Am în vedere cele întâmplate cam în ultimele 10 zile, perioadă în care, fără să am la dispoziție o monitorizare cuprinzătoare, am impresia că președintele Băsescu a scăpat doar posturile de nișă care, nu-i așa?, nu sunt, prin definiție, capabile de a-i asigura șefului statului condițiile optime pentru practicare ocupației sale preferate: a fi în direct cu românii.

De la emisiuni de divertisment – atent regizate și destinate a-l umaniza și mai mult pe cel care ni se înfățișează un simplu om dintre oamenii simpli – și până la lungi și repetitive monologuri deghizate în interviuri, cred că toată gama posibilă de ipostaze radiotelevizate a fost pusă la bătaie de (încă) Președintele României.

În această cascadă (unii mai malițioși ar spune tsunami) de prezențe mediatice – doar aparent motivate de criza politică în care ne aflăm și care, în mare parte, a fost generată de el însuși –, președintele Traian Băsescu, trecând de la atitudinea lejeră de „băncos” (cam fără sare și piper), care face deliciul mahalalei, la cea de încrâncenat om de stat preocupat, clipă de clipă, numai și numai de soarta țării și a cetățenilor ei, președintele, așadar, a dat un recital de „one-man show”, care, cine știe?, poate va fi încununat cu vreun premiu de prestigiu la nu știu ce festival internațional de gen.

Doamnelor și domnilor colegi,

Față de această situație, te și întrebi: oare când mai are timp domnul Băsescu și de îndeplinirea responsabilă a atribuțiilor ce-i revin în înalta demnitate de stat deținută?

Dar parcă și mai abitir te întrebi dacă, în contextul gravei crize politico-economice pe care o traversăm în rând cu alții și al impasului politic intern din aceste zile, o țară ca România, aflată încă la mare distanță de limanul de prosperitate și bunătate la care năzuim cu toții, poate fi condusă numai printr-un șuvoi de vorbe radiotelevizate. Și, atenție, nu mai insist asupra faptului că multe dintre aceste vorbe sunt fie contradictorii (sau, pentru a-l cita pe însuși președintele, sunt „erori de exprimare”), fie amenințări voalate la stabilitatea sistemului parlamentar constituțional, fie mesaje electorale formulate când încă, furând startul, domnul Traian Băsescu nici nu și-a oficializat candidatura și nici nu a intrat, alături de ceilalți competitori, în campania electorală propriu-zisă pentru prezidențiale.