Iulian Urban

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică se intitulează „Pe cine mai reprezintă presa?”.

Libertatea presei este dreptul fundamental care garantează libertatea și drepturile societății civile.

Am susținut acest lucru în Parlament, am contribuit la îmbunătățirea proiectului de Cod civil și, la întâlnirea cu ONG-urile din Coaliția „Opriți Codurile!”, am fost de acord ca, dat fiind interesul celor 21 de milioane de români de a fi informați corect de către jurnaliști, să așteptăm până miercurea viitoare amendamentele și modificările pe care le doresc a fi făcute la textele de lege care vizează libertatea de exprimare din cadrul proiectului Codului civil.

Două ore mai târziu, am ajuns să mă întreb ce anume protejăm când vorbim de libertatea presei.

Ferim jurnalistul de presiunile celui împotriva căruia se derulează o anchetă, însă nu facem nimic să-l ferim de cea mai dură formă de dependență, și anume cea financiară față de un patron care, prin intermediul vehiculului financiar, îl îndeamnă să abdice de la conștiința lui profesională.

Pe cine mai reprezintă acești jurnaliști?

În niciun caz interesele celor mulți.

Mi-a fost dat să văd miercuri, 6 mai 2009, de la ora 14.30, un spectacol jenant și grotesc la Realitatea TV, acolo unde mai mulți invitați, jurnaliști, așteptau să vadă cum se finalizează negocierile dintre liderii de sindicat din învățământ și Guvern.

Când liderii au ieșit și au anunțat că au semnat înțelegerea cu Guvernul, invitații din studioul Realitatea TV au rămas interziși. Apoi, s-au lansat în atacuri la adresa liderilor de sindicat, care au devenit din eroi, din luptători pentru dreptate contra balaurului care se numește Guvernul, incompetenți și chiar trădători ai interesului național. Pur și simplu, în opinia invitaților, normalitatea însemna ca examenele să nu se țină, ca grevele să continue, să se blocheze anul școlar, manifestații de stradă.

Nu poți, din poziția de consumator de presă și cetățean, să nu te întrebi ce fel de act jurnalistic mai este acesta și cum este posibil ca anumiți jurnaliști să se manifeste vădit și fățiș pentru destabilizare socială doar pentru că fie așa se face rating, fie pentru că trustul lor de presă este într-o barcă politică.

Jurnaliștii au acuzat liderii de sindicat de cârdășie politică cu Guvernul, că s-au lăsat mituiți, că sunt incompetenți, sfera fiind extinsă la nivelul tuturor profesorilor, care s-ar fi vândut diavolului, adică Guvernului. Dintr-odată, pentru că nu se mai încadrau pe linia acestui post TV, au devenit niște paria.

Zău, dacă anumiți jurnaliști nu au ajuns să fie mai răi, mai veroși și mai lipsiți de conștiință decât majoritatea politicienilor pe care îi toacă de dimineața până seara la TV!

Nu aceasta este libertatea presei și de exprimare pe care parlamentarii trebuie să le apere.