Gavril Mîrza

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația politică se intitulează „Criza noastră cea de toate zilele – agentul electoral de serviciu”.

Nicicând nu au părut mai actuale celebrele versuri ale poetului nostru George Topârceanu, pe care ne permitem să îl parafrazăm: „Vara asta, totuși, nu-i decât o copie.” O copie electorală a unor găselnițe prezidențiale cu aspect de _déjà-vu_ , am adăuga noi, și o repetiție generală, în același scop, cu parfum de criză și condimente de îngrijorări așa-zis „legitime”, gen „Ce ne facem, fetelor?”.

Problema este însă că în timp ce Topârceanu trata în cheie comică problemele societății, ironizând-o prin intermediul microuniversului gâzelor, noi avem de-a face acum cu reproducerea la scara largă a scenariilor lui nenea Iancu în universul nostru dâmbovițean actual.

Protagoniști? Unul și bun, însuși șeful statului nostru, care joacă la scenă deschisă, consecvent cu sine însuși, aceeași piesă a preocupării adânci cu privire la soarta țării și care ne apare – a câta oară? – în postura de salvator etern al nației condamnate la recesiune. Din nou declarații fulminante despre colapsul economic, despre prăpastia care se deschide la picioarele noastre, deși, cu nici o săptămână înainte de declarațiile care au alertat lumea, ni se spunea să nu ne neliniștim, că totul este sub control.

Cu alte cuvinte, prezența lui Traian Băsescu la Palatul Victoria, săptămâna trecută, a fost ca un duș rece peste canicula de afară, cu amendamentul că, în loc să ne răcorească, a reușit să ne strecoare doar fiori reci pe șira spinării, pentru că nu poți să nu te gândești la cele mai sumbre scenarii când însuși optimismul BNR este criticat și când ți se spune că, oricât ai lupta cu „vicisitudinile” sorții, ești dinainte condamnat.

Sigur, ar trebui să apreciem dexteritatea aproape chirurgicală cu care învârte cuțitul în rană cel pus în fruntea treburilor țării tocmai pentru a gestiona cu mai mult calm situații de acest fel, și nu pentru a se lamenta că se află pe Titanicul în furtună și nu mai are scăpare.

„Scăderea PIB și în trimestrul II este echivalentul recesiunii fără drept de apel și de întoarcere.”, a decretat președintele, convins că ne face un serviciu imens explicându-ne strict științific cât mai avem de stat sub anestezie.

Ne-am obișnuit deja cu asemenea gen de scenarii care sunt menite să contureze puternic personalitatea bărbatului de stat pregătit să se ia la trântă cu tot ce mișcă, în numele vocației sale de lider absolut, dar nu putem să le mai înghițim pe nerăsuflate și să mai și aplaudăm, așa cum probabil s-ar aștepta protagoniștii.

PSD nu va accepta transformarea actului de guvernare în tribuna electorală a lui Traian Băsescu. Ca să nu mai vorbim despre modalitatea de-a dreptul haiducească a președintelui de a se autoinvita la ședințele extraordinare de guvern, ședințe pe teme economice la care era necesar acordul coaliției de guvernare, și nu dorința de a mai da o lovitură de imagine care prinde bine la mase.