Nicolae Moga

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică este intitulată „Cui îi este frică de stânga în Europa?”.

Știm cu toții că atunci când votul „vorbește” speculațiile analiștilor politici, și nu numai ale lor, „tac”.

Nu mi-am propus să deplâng astăzi așa-zisul eșec al stângii la recentele alegeri europarlamentare, chiar dacă, privit în ansamblu, rezultatul votului din 7 iunie, la nivel european, a înclinat balanța spre dreapta.

Mi-am propus să atrag atenția, mai bine zis să trag un semnal de alarmă asupra pericolului pe care îl poate reprezenta escaladarea unor adevărate mutații pe plan politic european, și anume pătrunderea în aparent deplină legitimitate și legalitate a unor partide de extremă dreapta în cel mai important for legislativ al bătrânului continent, Parlamentul European.

Și nu mă refer la pirații internautici suedezi care-și propun să își apere tentațiile aflate la limita infracționalitații navigației pe net ca pe un interes legitim, fără a fi, speră ei, trași la răspundere pentru asta, mă refer la modul în care forța de stânga, la nivelul întregii Europe, a fost penalizată pentru vina altuia, pentru vina dreptei de a ne arunca într-o criză fără precedent și ale cărei dimensiuni și întindere temporală încă nu le putem aprecia.

De altfel, președintele Institutului de Studii Europene de la Universitatea Liberă din Bruxelles, Mario Telo, crede că stânga a fost sancționată tocmai pentru discursul său acuzator, de factură „blairistă”, în marasmul general oamenii fiind mai atenți și mai precauți, ca să nu zicem comozi, în dorința lor de a se agăța cu disperare de guvernele în exercițiu, decât să dea credit celor din opoziție. Cu câteva excepții, desigur, printre care Grecia și Danemarca.

Eu nu împărtășesc însă pesimismul și amărăciunea pe care principalii lideri ai Partidului Socialist European le-au afișat imediat după anunțarea rezultatelor alegerilor, pentru că, să nu uităm, în România victoria electorală a fost a stângii, oricât nu le-ar conveni unora și oricât ar încerca alții să o contabilizeze tot la capitolul pierderi.

Cu 11 mandate câștigătoare, devansând chiar și PD-L, ca partener de guvernare, PSD a demonstrat că mesajul de stânga este preferat de majoritatea românilor. Subliniez acest lucru pentru că ne aflăm în fața unei alte mari provocări, și anume alegerea unui comisar european care să reprezinte România, care să aibă un discurs clar și de primă mână la Bruxelles, care să plaseze țara noastră pe orbita interesului și respectului general, cu alte cuvinte, care să ne aducă în prima linie.

În calitate de reprezentant al partidului meu, susțin că numărul de mandate câștigate ar da dreptul Partidului Social Democrat să aibă un cuvânt decisiv de spus în privința nominalizării candidatului pentru postul de comisar european.

Între cele 27 de state ale Uniunii Europene, România s-ar situa pe locul al șaptelea dacă topul țărilor cu influență ar depinde de numărul de europarlamentari care îi revine fiecăreia. Cu 33 de mandate în Parlamentul Uniunii Europene, România ar fi surclasată doar de Germania, Franța, Marea Britanie, Italia, Spania și Polonia.