Remus Adrian Borza

## Domnule președinte,

## Dragi colegi,

Înțeleg că am câteva minute de la colegii de la ALDE și de la PSD, cărora le mulțumesc anticipat.

Sigur că este un domeniu mai mult decât vital, pentru că vizează însăși sănătatea cetățenilor, însăși sănătatea națiunii române. De mult așteptăm niște legi care să ducă la bun sfârșit reforma marilor sisteme publice. Fie că vorbim... Și, iată, astăzi, vorbim, pe bună dreptate, de sănătate, în egală măsură putem vorbi de învățământ, de administrație sau de infrastructură. Dar să revenim la sănătate, că-i mai bună decât toate!

În România secolului XXI, în România anului 2017 încă se moare cu zile în spitalele publice, care sunt adevărate bombe biologice. Sănătatea, din păcate, este o mare gaură neagră, dacă nu cea mai mare gaură neagră a bugetului de stat.

În fiecare an, odată cu creșterea PIB-ului, mai dăm niște alocări suplimentare la sănătate. Anul acesta am pus vreo 7 miliarde de lei în plus, avem alocări pe sănătate de 38 de miliarde de lei. Asta înseamnă echivalentul a 8 miliarde de euro. ## Dragi colegi,

Sănătatea nu se poate plânge de subfinanțare sau de lipsă de alocare de resursă bugetară. În ultimii 15 ani a beneficiat de alocări de peste 100 de miliarde de euro. Unde sunt acești bani?

Cu toate acestea, nu am fost în stare să construim, nu în ultimii 15 ani, în ultimii 27 de ani, măcar un spital public nou. Mai mult decât atât, în perioada 2009–2010 chiar am închis niște spitale, o cifră care, sigur, stârnește amuzamentul unora, și anume 69. Acesta este numărul spitalelor închise în timpul guvernării Boc. Și nu spun neapărat că ar fi greșit. România nu are nevoie, sistemul public de sănătate nu are nevoie de 367 de spitale publice, prost dotate – pentru că sunt prea multe – cu aparatură și tehnică de investigații medicale, deficitare în personal medical, în special în medici, care au luat calea pribegiei, pentru că sunt mai bine plătiți și sunt respectați în Occident, dar supradimensionate și excedentare în personal administrativ. Așa se explică – să citez un antevorbitor – „numărul faraonic” de angajați din sistemul public de sănătate și asistență socială: 355.000 de salariați, o treime din numărul total al bugetarilor.

M-am uitat... la Brașov...