Remus Adrian Borza

## Domnule președinte,

## Dragi colegi,

Într-adevăr, la nivelul Comisiei de industrii, servicii, energie am dat un aviz favorabil pentru Comisia pentru buget, finanțe. Dar acest aviz a fost condiționat de punerea în practică și implementarea, în regim de urgență, de managementul Companiei Naționale a Uraniului a unui program de restructurare și eficientizare a companiei.

În aceste condiții, de altminteri, și Guvernul Cioloș, anul trecut, a emis acea Ordonanță nr. 65. A condiționat acest ajutor de stat, care înseamnă vreo 15 milioane de euro, de un plan viabil, concret, de eficientizare. Pentru că trebuie să înțeleagă și companiile statului că ele activează într-o economie globalizată, în care prevalează principiul competitivității economice. Noi, sigur, în nota de fundamentare am făcut... reprezentantul Guvernului, domnul secretar de stat Tudorache, a făcut trimitere la buna funcționare a celor două grupuri de la „Nuclearelectrica”, 1 și 2, dar a omis să spună că, anul trecut, „Nuclearelectrica” a făcut import de uraniu în detrimentul propriei noastre companii naționale. E bine sau e rău? E bine, câtă vreme prețul de import a fost de trei ori mai mic decât prețul la care propria noastră companie furnizează către „Nuclearelectrica”.

Deci, în această paradigmă, trebuie să se restructureze și Compania Națională a Uraniului.

Și trebuie să înțeleagă o dată pentru totdeauna toate companiile statului că nu mai pot să stea la infinit cu mâna întinsă la pomana statului și că trebuie să pună mâna pe o restructurare, astfel încât în urma acestui proces, chiar dacă dureros din punct de vedere social, o astfel de entitate economică să stea pe picioarele ei în piață.

Spunea antevorbitorul meu de la PNL, e nevoie de o strategie, indiscutabil, dar România doar de legi și de strategii nu duce lipsă.

În 2007 a fost aprobată, tot prin hotărâre de guvern, Strategia națională în domeniul energiei pe perioada 2007–2020. Probabil terminația mai șugubeață de la Hotărârea nr. 1.069, aceasta e terminația, a făcut ca foarte puțin din acea hotărâre de guvern – și, iată, s-au împlinit aproape 10 ani – să fie pusă în practică.

Într-adevăr, Ministerul Energiei a moștenit, în actuala componență, foarte multe dosare sensibile. Fie că vorbim de Compania Națională a Uraniului, fie că vorbim de tergiversarea înființării Autorității de management al stocului strategic de apă grea, care este în custodia RAAN-ului, o societate a statului român, în faliment și care nu mai are capacitatea financiară să conserve în bune condiții și să mențină acele proprietăți fizico-chimice ale unui stoc evaluat la 5,3 miliarde de lei, și care este vital, că este materie primă pentru „Nuclearelectrica”, fie că vorbim de eșuarea negocierilor cu „China’s Nuclear Power” pe construcția grupului 3 și 4 de la „Nuclearelectrica”, o investiție de vreo 6 miliarde de euro, fie că vorbim de insolvența RADET-ului sau de insolvența „Elcen”-ului, fie că vorbim de trei insolvențe ratate anul trecut pe Complexul Energetic Hunedoara, o entitate...