Dumitru Oprea

Domnule președinte,

Dragi colegi,

Voi aborda o temă inexistentă pe tapetul educației neamului, prin declarația cu titlul „Finanțarea educației pretimpurii”.

Vreau să atrag atenția, de la început, că în România, în prezent, în anul 2009, există un proiect legislativ care solicită finanțarea pentru servicii de îngrijire a copiilor, și nu de educare a lor, totul să se realizeze prin alte structuri decât cele educaționale.

În anul 1989, cei care aveți copii și nepoți sau doar nepoți acum, copiii fiind într-o altă zonă, vă aduc la cunoștință că erau, totuși, 900 de creșe și peste 90.000 de copii erau în aceste creșe. În anul 2009, în România sunt peste 200 de creșe și cu doar 11.000 de copii, cu aproape 80.000 de copii mai puțin în creșele din România. Până în 2013 se preconizează a fi în cadrul acestor servicii de îngrijire – rețineți!, îngrijire a copiilor – cam 65.000 de copii sub 3 ani, ceea ce înseamnă doar 10% din numărul total al copiilor de această vârstă din România. Pentru ei s-a calculat și un cost: între 800 de lei și 1.000 de lei pe lună.

Între timp, specialiștii din psihopedagogie iau exemplul celor de la Universitatea Harvard și au ajuns la concluzia că o componentă-cheie în formarea tinerilor este cea de la 0 la 5 ani. De la 0 la 5 ani! Orice investiție făcută dincolo de acești 5 ani, pe planul formării matricei gândirii, este aproape nulă.

În România de astăzi doar 3,3% din copiii de până la 3 ani beneficiază de servicii de îngrijire, și spun încă o dată, nu de educație. În Danemarca procentul este de 83 și sunt servicii de tip educație. În schimb, în țara noastră mamele sunt plătite, interesant, pentru a-și crește copiii, a-și îngriji copiii până la 2 sau 3 ani, dacă este cazul, copii cu handicap, și primesc, în schimb, cam aceeași sumă pe care o primesc copiii, 800 de lei.

Nici legea creșelor nu este una care să încurajeze educația pretimpurie, pentru că, așa cum am votat-o și noi, am stabilit că doar dacă este o creșă de stat copiii vor primi bani publici, dacă este o creșă făcută cu efort privat, copiii ce merg acolo nu vor primi nici 5 bani. Deci banul public merge doar într-o singură zonă.

Apreciem că, dacă s-ar finanța educația pretimpurie, prin extinderea gratuității mulți investitori privați ar degreva statul de efortul unor astfel de investiții, mamele ar putea să-și reia activitatea la câteva luni după naștere, iar sumele ce le reveneau lor să fie realocate copiilor, mai ales că sunt sume aproape egale. De asemenea, s-ar cuveni ca și copiii mamelor care nu au avut venituri înainte de anul în care au dat naștere odraslei să poată beneficia de un astfel de ajutor, ajutor pentru educație. În această formă, ar opera egalitatea de șanse a tuturor copiilor din România, s-ar încuraja politica demografică și nu am mai ajunge să ne mirăm de ce în anul 2050 România va avea 14 milioane de locuitori.

Mai propunem, în acest sens, ca sumele alocate de părinți pentru orice formă de educație, inclusiv cea pretimpurie, să fie scutite de impozit. Este ca și o investiție. Sumele justificate cu documente de la creșe, grădinițe, până la nivel universitar să poată fi scutite de acest impozit, deduse fiind din veniturile impozabile.