Iulian Urban

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

Nu trebuie să ne mire poziția pe care o adoptă Asociația pentru Supravegherea Animalelor fără Stăpân. Dacă veți vedea cum le-a crescut bugetul în ultimii ani – că am văzut că fac analize pe 4-5 ani – veți înțelege de ce vor să se perpetueze acest fenomen. La fiecare o mie de câini fără stăpân de pe străzi, bugetul lor crește. Este o industrie care s-a dezvoltat aici și această industrie ne împiedică în acest moment să scoatem de pe străzi sutele de mii de câini fără stăpân care amenință viața noastră, a copiilor noștri, a persoanelor în vârstă. Nu trebuie să așteptăm să vedem la știrile de la ora 17.00 că a mai murit o bătrână.

Îi întreb pe colegii mei de la Constanța: dacă s-ar fi întâlnit cu familia fetiței de 6 ani care a murit în centrul orașului sfâșiată de câinii fără stăpâni, ce i-ar fi spus?! Că primarul Radu Mazăre le-a spus: „Ce să vă fac, fraților? Trebuia să stați cu ea, să stați lângă ea.”

Era în centrul orașului!

Pe de altă parte, vreau să vă mai dau o veste proastă. O actriță din România, în vârstă, a reușit să creeze un precedent judiciar. A fost mușcată de niște câini maidanezi, s-a dus la spital, a făcut tratamentul, a dat în judecată municipalitatea și a obținut daune de 10.000 de lei. Nu înseamnă mult, însă, dacă ne gândim că toți ceilalți 9.000 de bucureșteni sau toți ceilalți din toată țara care au fost mușcați de animalele fără stăpân vor folosi acest precedent judiciar și se vor duce în justiție și vor obține daune, nota de plată o vom suporta toți românii, inclusiv noi, ca să facem acest capriciu, ca să facem din Asociația pentru Supravegherea Animalelor fără Stăpân o entitate care va avea mii de angajați în curând.

Aud niște discuții fantastice: unități militare care se încearcă să fie transformate în adăposturi pentru câinii fără stăpân. Investim niște bani ca să perpetuăm, România să ajungă, din punct de vedere al câinilor fără stăpân, ceea ce sunt vacile în India, niște animale sacre de care nu se leagă nimeni, și ne este frică să avem verticalitatea de a spune că nu este nimic rușinos, nimic nedemn să ai grijă de animale, să le respecți, să le tratezi cum trebuie, însă, în egală măsură, să faci tot ceea ce se face în toate țările din Europa.

Nu știu cum v-ați simți dumneavoastră, domnule director, dacă v-ați duce la Paris și pe Champs Élysées ați fi înconjurat de 50, 60, 70 de câini și ar începe unii să tragă de dumneavoastră. Acolo, cred că dacă le-ați arunca o bucată de carne, ar veni imediat poliția și ați face o vizită și la secția de poliție unde ar trebui să completați formulare vreo 3 ore.

Deci ori avem curajul să facem ceea ce trebuie, ori rămânem să ne ascundem mai departe în spatele acestei chestiuni, că este o cruzime să eutanasiezi un animal pe care, până la urmă, nimeni nu-l vrea, dar în care contribuabilul român trebuie să „bage” bani și să investească în riscul ca, într-o bună zi, o persoană în vârstă sau chiar copilul lui să fie mușcat sau chiar omorât pe străzile „civilizatelor” orașe românești.