Mihai Ungheanu

## Domnule președinte,

Interpelarea mea îl privește pe ministrul de externe Adrian Cioroianu.

Este vorba despre faptul că Ministerul Afacerilor Externe — alături de Adrian Cioroianu mai sunt și alți reprezentanți ai diplomației române — a acceptat, într-un text oficial, într-un document comun cu Republica Moldova, deci România— Republica Moldova, sintagma „limbă moldovenească” pentru limba pe care o vorbesc cetățenii dintre Prut și Nistru.

După câte știm, această limbă este limba română, iar poziția statului român, a culturii române este aceea de a vorbi despre limba dintre Prut și Nistru ca despre limba română. Ea este o limbă folosită în literatură, este o limbă literară, cu scriitori foarte importanți.

Întrebarea pe care trebuie să o pun este: de ce a acceptat Ministerul Afacerilor Externe român o asemenea formulare într-un document pe care l-a semnat alături de reprezentanții Republicii Moldova?

Este, de fapt, vorba despre o întoarcere înapoi la anii ’50, când, oficial, România, sub presiunea regimului de ocupație, sub presiunea Armatei Roșii și a Moscovei, folosea această terminologie?

Odată cu anii de după ’89 am intrat într-un regim de libertate, într-un regim de reconsiderare a valorilor și nu este firesc să ne întoarcem la asemenea formulări care ne aduc aminte de o teribilă perioadă de opresiune.

Este o întrebare pe care ministrul Adrian Cioroianu trebuie să o primească și la care trebuie să răspundă în fața Senatului, cu întreaga rațiune a faptului, pentru că asemenea dări înapoi ca racul sunt periculoase pentru diplomația română, care dovedește, încă o dată, că nu are o strategie și că nu ține seama de tradițiile și mizele superioare ale tradiției noastre diplomatice.

Deci, încă o dată, formulez în final: domnule ministru Cioroianu, cum vă explicați, cum justificați această concesie surprinzătoare care le răpește identitatea românilor dintre Prut și Nistru?