Márton Árpád Francisc

## Domnule președinte,

Mileniul II de după Hristos a adus Europei o istorie zbuciumată, brăzdată de războaie de cotropire, de eliberare națională, având un scop declarat economic, religios sau național. În decursul acestei istorii au luat ființă, respectiv s-au destrămat, state și imperii, milioane de oameni aparținând unor comunități naționale rămânând minoritari în statul în care trăiesc. Doar în secolul trecut, două războaie mondiale și tratatele care le-au urmat, respectiv istoria deceniului de după prăbușirea comunismului, au avut astfel de urmări. Istoria a demonstrat însă că nici războaiele, nici tratatele de pace nu au rezolvat problema națională.

În majoritatea statelor europene, ea s-a dorit a fi rezolvată prin acordarea de autonomii teritoriale sau culturale unor comunității naționale. Recent, în urma unei modificări legislative, mai concret pe data de 6 iunie, în Serbia au avut loc alegeri, alegeri pentru consiliile minorităților naționale din Serbia, 19 minorități, printre care și românii/vlahii din Serbia și-au ales consiliul național având competența de a administra domeniile învățământului, culturii, mass-media, a folosirii limbii materne. Eu cred că este un exemplu bun de urmat.

Eu cred că animozitățile dintre minoritățile naționale vor putea fi rezolvate numai atunci când fiecare comunitate va avea dreptul să decidă ea cum dorește să învețe, cum să-și exprime cultura, să și-o dezvolte. Avem și noi un proiect de lege în Parlamentul României, deocamdată, din păcate, blocat într-o comisie compusă din trei comisii, cel al Statutului minorităților naționale. Așteptăm și noi să avem alegeri pentru consiliile noastre.

Vă mulțumesc.