Florin Costin Pâslaru

Domnule președinte, mulțumesc. Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea politică se intitulează: „Nu există decât interese!”

Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,

Prioritățile declarative se regăsesc cu vârf și îndesat în discursurile unor miniștri, care privesc cu dispreț uriaș milioanele de oameni.

Nu există decât interese: de partid, de gașcă, personale. Nimeni nu pare dispus să piardă accesul la privilegiile conferite de actul guvernării. Criza este resimțită din plin de o populație care se întreabă probabil când se va termina acest coșmar, un coșmar care însă ocolește liderii, aleșii, clasa politică. În lumea decidenților zilei, criza nu provoacă decât rareori coșmaruri. Odraslele de bani gata ale liderilor continuă să arunce mii de euro în fiecare seară în cluburile de fițe, continuă să se lăfăie în mașini de ultimă generație, să înfrunte criza din spatele unor portofele burdușite de bani nemunciți.

La polul opus, cei mulți duc pe umeri o austeritate tot mai apăsătoare. Guvernanții nu renunță la campania electorală, la compromisurile politice. Ei merg mai departe printre afaceri bănoase cu statul, profitând de un sistem juridic corupt și incapabil să se reformeze. România a ajuns un focar de nemulțumiri sociale. Nu există un domeniu, un singur domeniu în care lucrurile să se îndrepte în direcția cea bună. Se vând iluzii electorale, se îndreaptă o categorie socială împotriva alteia, se identifică vinovații în mediul privat sau de stat, în funcție de interesele politice.

Sindicatele din administrație se pregătesc să protesteze. Profesorii trăiesc cu groaza disponibilizărilor. Deficitul de medici și de resurse aduce grave prejudicii actului medical. Magistrații amenință și ei cu blocarea activității. Ceferiștii sunt trimiși în șomaj și lăsați să orbecăie pe drumurile întunecate ale crizei. Doar ei, guvernanții, consideră că au dreptul de a continua să se lupte pentru putere și privilegii.

Cetățenii sunt lăsați să ducă mai departe crucea austerității. Greutăți acum, greutăți în viitor. Datoria publică se mărește de la o zi la alta, ca și tupeul unei clase politice incapabile să își recunoască falimentul, două partide ce nu pot reprezenta, cel puțin în acest moment, o alternativă la haosul acestei guvernări. Guvernanții se simt pe cai mari. Nu se mai tem de o moțiune de cenzură. Pot să își recupereze pierderile din campanie, să își mulțumească filialele și clientela de partid. Cu toate acestea, stabilitatea politică nu este decât o iluzie, pentru că populația a ajuns, stimați domni, la limita răbdării, iar erupția acestui vulcan al disperării poate constitui o mare surpriză pentru cei ce se amăgesc că au totul sub control.

Vă mulțumesc.