Alexandru Athanasiu

## Domnule președinte,

Permiteți-mi, într-un minut, sper că nu mai mult, să fac câteva considerații legate de acest proiect de lege și, implicit, de ordonanța ce ne este supusă judecății în vederea adoptării sau respingerii ei.

În primul rând, asistăm la a 82-a modificare a Legii nr. 19/2000.

Consider că într-o sistematizare legislativă a unui stat de drept, cum încă se pretinde România, o asemenea procedură este, dacă nu rizibilă, oricum blamabilă. Este caraghios să modificăm de atâtea ori o lege, ca în bancul cu avertismentele chineze către fosta URSS.

Nu ca autor al legii aici, ci ca om care predă studenților această disciplină de 25 de ani, mi se pare o insultă faptul că acest Guvern vine cu asemenea modificări. Impotența, ignoranța acestui Guvern ne sunt cunoscute. Reprezentanții lui, ca miniștri, sunt de mult caricaturi, și nu demnitari în sensul conținutului funcțiunii. Ceea ce vreau să spun aici acestor trecători schimbători de legi, acestor vremelnice umbre, care însă întunecă procesul legislativ din România, este că-și bat joc de această legislație.

Legea nr. 19/2000 a fost o lege pusă de acord cu exigențele pe care sisteme de asigurări sociale din Europa, din state europene, le aveau în vedere, pentru că aici nu putem vorbi de acquis comunitar, dar putem vorbi de metoda de coordonare pe care, la Barcelona, Uniunea Europeană a indus-o în această materie.

Acesta era primul comentariu. Este jalnic că am ajuns la această peticire, care bine a fost observată de colegii senatori care m-au precedat la acest microfon, în sensul că noi nu numai că peticim, dar coasem de două ori același costum. Venim cu două ordonanțe care modifică aceeași lege, separat. Aceasta arată bâlbâială, lipsă de viziune. Nu mai este de discutat. Singura consolare o reprezintă faptul că este, probabil, una din ultimele ordonanțe, în această materie, pe care le mai dă acest Guvern. Aceasta este singura consolare. Bine că pleacă! Da, dar dacă pleacă pustiind nu este o fericire.

În al doilea rând, s-a pus aici, domnule președinte, o problemă care trebuie, odată și odată, să primească o soluție tranșantă, de ordin procedural, în materia conflictului de acte normative pe aceeași materie, în același domeniu.

Noi suntem confruntați cu o inițiativă legislativă la care PSD-ul a avut o contribuție substanțială, în legătură cu o anumită operă, un anumit demers de echitate pentru anumite categorii de asigurați care beneficiau, în fosta Lege nr. 3/1977, de sistemul grupelor de muncă I și II. Nu discut acum acea problemă.

Cert este că acea Cameră cu putere decizională asupra mersului unei legi în materie a sistemului de asigurări sociale este Camera Deputaților. Ea a adoptat acest document.

Bine ați spus dumneavoastră, răspunzând la o întrebare care s-a pus și care stăruie și în mintea mea, și anume: ce rost mai are să intrăm în dezbaterea unei ordonanțe care, oricum, plasează acest demers la un nivel de satisfacere a nevoilor celor pe care-i vizează mult inferior legii deja adoptate în Camera decizională, recte Camera Deputaților?