Verginia Vedinaș

Domnule președinte și distinși colegi,

Eu știu că vorbesc cam în van, dar nu mă pot abține să n-o fac, măcar să rămână consemnat, așa, pentru istorie.

Vreau să vă rog să urmăriți, domnule președinte, urmărindu-mă și pe mine în același timp și cerându-vă ajutorul, în calitatea pe care o aveți, că trebuie să luăm atitudine. Vreau să observați că la punctul 3 și la punctul 4 din ordinea de zi sunt două ordonanțe de urgență care modifică amândouă aceeași lege, Legea nr. 19/2000 a pensiilor.

Mă întreb și eu, retoric, firește: n-ar fi fost normal, dacă tot se apelează într-un mod abuziv la acest sistem de legiferare, Guvernul să fie mai coerent și să fi dat un singur act normativ în care să prevadă și datele, pentru că prima ordonanță de urgență mie mi se pare ridicolă, chestiunea aceea putea să se reglementeze printr-o hotărâre de guvern, nu printr-o lege, cum se comunică datele și celelalte. Dar dacă acceptăm că este vorba de lege, de ce trebuie să fie două ordonanțe de urgență care să modifice, una după alta, aceeași lege?

Deci este o chestiune de principiu, de tehnică legislativă. În al doilea rând, acest act normativ la care ne referim, această ordonanță de urgență are un parfum electoral care nu poate să nu fie sesizat. Înțeleg că suntem înainte de alegeri, înțeleg că Guvernul vrea să atragă simpatia — iată, un milion și ceva de oameni care se vor bucura de această ordonanță de urgență —, dar eu cred că nu este moral să se întâmple astfel de lucruri și că nu este moral să se intre în campanie cu soluții care excedează — cum să spun? — unei normalități într-un stat de drept. Aceste drepturi cu adevărat trebuiau să fie acordate, trebuiau să fie recunoscute, dar nu cu o lună înainte de campania electorală.

Vă mulțumesc.