Varujan Pambuccian

## Domnule președinte,

Și la acest proiect de lege, și la proiectul de lege următor trebuie să răspundem la o serie de întrebări mult mai profunde, pentru că se pot folosi detalii ca să se treacă dincolo de chestiunile de fond și asta nu e bine.

Trebuie să răspundem dacă vrem sau nu vrem – cu da sau nu – cracare hidraulică în România. Trebuie să răspundem dacă vrem – cu da sau nu – cianuri în România.

Și mai ales trebuie să răspundem dacă vrem să continuăm să ținem țara aceasta ca pe o țară care doar își vinde resursele, băgându-le în cap oamenilor tot felul de prostii, cum era prostia aceea interbelică cu țară eminamente agricolă. Știți că nici măcar nu am fost asta? Ponderea în cel mai bun an de producție agricolă interbelică... România a produs 6% din producția agricolă europeană. Nici măcar chestia aceea cu grânarul Europei nu am fost niciodată.

Trebuie să răspundem odată – cu da sau nu – dacă vrem să ținem în continuare oamenii din țara aceasta cu locuri de muncă proaste, în care să-i chinuim pe salarii mizere, sau ne hotărâm să facem ceea ce putem face ca destin istoric al nostru, pentru că poporul acesta are talent pentru tehnologii și pentru științele inginerești. Niciodată nu spunem asta, dar trebuie să spunem și asta înseamnă să gândim altfel școala. Legile astea două ne pun în fața unor întrebări profunde de felul ăsta, la care nu mai putem să ne pierdem în detalii. Trebuie să răspundem cu da sau nu. Pentru că mi-e teamă că ele au ajuns într-o situație imposibilă, vă propun, stimați colegi, să le retrimitem la comisie și să dăm un răspuns tranșant.

Cred că a venit momentul să facem poate cel mai important pas în istoria acestei țări, să depășim stadiul de țară de lumea a treia care vinde resurse pur și simplu sau cu prelucrare minimală. Aceeași problemă o are și lemnul, aceeași problemă o are cam tot ce spunem noi. Vorbim de locuri de muncă. Cum? Creăm, spunem noi, prostia asta – asta iarăși e o prostie –, spunând că vom face ample lucrări de infrastructură, adică nu mai avem locuri de muncă decât la lopată, că asta spunem. Aici trebuie să dăm un răspuns tranșant. Lucrul ăsta trebuie să-l depășim o dată pentru totdeauna și asta ține de destinul nostru istoric. Asta nu mai ține de lucruri mărunte. Acum suntem puși în fața unui răspuns tranșant de tipul da sau nu: vrem să rămânem o țară de mâna a treia în lumea a treia sau ne hotărâm s-o luăm pe alt drum.

Vă mulțumesc.