Anca Daniela Boagiu

## Domnule președinte,

## Stimate colege și stimați colegi,

Declarația politică de astăzi este intitulată „Protecția copilului – între legislație europeană și instituții românești”.

În perioada premergătoare aderării la Uniunea Europeană una dintre problemele pe care a trebuit să o soluționăm a fost cea a protecției copiilor.

Ne amintim cu toții imaginile pentru care era cunoscută România în lume: copii abandonați în orfelinate, subnutriți, bolnavi, copii vânduți spre adopție prin filiere instituționale deja.

La presiunea UE, am reușit în perioada 2004–2005 să adoptăm o serie de reglementări și să înființăm instituții care să garanteze respectarea principiului interesului superior al copilului. Ca și în alte cazuri însă, legile și instituțiile preluate doar ca să mai bifăm „o misiune îndeplinită” nu înseamnă neapărat că și realitățile din teren se schimbă. Chiar dacă

există și progrese vizibile în ce privește protecția copiilor, vedem săptămânal la televizor cazuri de copii exploatați, vânduți, abandonați.

Un caz aparte îl reprezintă copiii celor care au plecat la muncă în străinătate, rămași în îngrijirea bunicilor, a altor rude sau a unor prieteni. Chiar dacă în cele mai multe cazuri cei plecați în afară au avut ca motiv să le ofere un trai mai bun copiilor, efectul riscă să devină contrar: copii care abandonează școala, devin deprimați, sunt atrași în diferite grupuri infracționale din cauza absenței dragostei și grijii părintești. Tocmai de aceea am încredere că propunerea legislativă pe care am inițiat-o cu alți colegi pentru a le oferi acestor copii protecția de care au nevoie va primi susținerea dumneavoastră.

Vreau însă să mă refer și la un alt caz care privește protecția copiilor, și anume alternativa pe care o reprezintă asistenții maternali față de centrele de îngrijire. Chiar dacă acești asistenți maternali nu sunt părinții naturali ai copiilor, ei le pot oferi acestora un cămin, dragostea și îngrijirea de care au nevoie pentru a se dezvolta normal. Din păcate însă, asistenții maternali sunt mai degrabă considerați simpli angajați, și nu oameni care iubesc copiii și care le oferă acestora un cămin.

Aș vrea să vă supun atenției un caz care mi-a fost adus la cunoștință de o familie de asistenți maternali din sectorul 2, care aveau în îngrijire trei copii, dintre care o fată de 11 ani suferind de epilepsie. Cei trei copii le-au fost luați din îngrijire de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din sectorul 2 din cauza unei măsuri abuzive luate de directoarea adjunctă a acestei direcții, măsură justificată de lipsa spațiului suficient creșterii și dezvoltării, copiii fiind trimiși într-un centru de îngrijire.

În ciuda faptului că o acțiune de control a Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și a Oficiului Român pentru Adopții a concluzionat că cei trei copii erau bine îngrijiți și se adaptaseră mediului oferit de familia asistenților maternali, iar motivele pentru retragerea atestatului de asistent maternal nu sunt susținute de rapoartele de evaluare, în continuare cei trei copii au rămas într-un centru de îngrijire, iar cererea asistenților maternali de a adopta unul dintre copii este tergiversată.