Anca Daniela Boagiu

## Domnule președinte,

Stimate colege și stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Abuzurile din administrația locală a sectorului 2 în domeniul protecției copilului”.

Revin pentru a vă supune atenției situația extrem de gravă ce se petrece în sectorul 2 din București.

Printr-o măsură abuzivă luată de directoarea adjunctă din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din sectorul 2, trei copii, dintre care o fată de 11 ani suferind de epilepsie, au fost luați familiei, asistenți maternali care aveau grijă de ei, și plasați într-un centru de îngrijire. Justificarea a fost lipsa spațiului suficient creșterii și dezvoltării, ignorându-se în același timp legătura care se crease între cei trei copii și „părinții adoptivi” sau progresele pe care le făcuse fetița suferindă de epilepsie.

Concluziile Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și ale Oficiului Român pentru Adopții arată că cei trei copii erau bine îngrijiți și se adaptaseră mediului oferit de familia asistenților maternali, iar motivele pentru retragerea atestatului de asistent maternal nu sunt susținute de rapoartele de evaluare. Cu toate acestea, cei trei copii au rămas într-un centru de îngrijire, iar cererea asistenților maternali de a adopta unul dintre copii este tergiversată.

Din orgoliul unei persoane rămase prizonieră unor mentalități și măsuri comuniste, li se refuză unor copii șansa de a avea un cămin adevărat și unor părinți șansa de a oferi dragoste și îngrijire.

Chiar dacă acești asistenți maternali nu sunt părinții naturali ai copiilor, ei le pot oferi acestora un cămin, dragostea și îngrijirea de care au nevoie pentru a se dezvolta normal. A adopta un copil este un act uman, dar și o dovadă de curaj. În condițiile în care foarte mulți oameni ezită să adopte copii, temători că moștenirea genetică a copilului ar ascunde cine știe ce defecte sau vicii, avem aici cazul unor oameni care vor să adopte un copil bolnav.

Ne apropiem de Ziua Copilului și ar trebui să conștientizăm că toți copiii au nevoie de un cămin, de dragoste, de îngrijire și nimeni nu are dreptul să le refuze aceste drepturi.

Articolul 58 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede că plasamentul copiilor se face în primul rând în familie, în al doilea rând la un asistent maternal și abia în al treilea rând, în ultimă instanță, în centrele de tip rezidențial.

Articolul 102 din aceeași lege prevede expres că: „Autoritățile administrației publice locale au obligația să garanteze și să promoveze respectarea drepturilor copiilor din unitățile administrativ-teritoriale, asigurând prevenirea separării copilului de părinții săi, precum și protecția specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de îngrijirea părinților săi.”

În ciuda acestor prevederi legale, în sectorul 2 asistăm la o domnie a bunului-plac al unor persoane lipsite în mod evident de competențe profesionale în ceea ce privește îngrijirea copiilor.