Paul Magheru

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Ca profesor m-a preocupat întotdeauna problema egalității de șanse între bărbați și femei. Colega noastră Minodora Cliveti are perfectă dreptate, una vorbim și alta facem. Mai și greșim, facem legi ale oamenilor, ale Parlamentului, împotriva unor legi ale naturii.

M-a interesat problema aceasta din foarte multe puncte de vedere. M-a interesat din punct de vedere biblic, din punct de vedere laic, din punct de vedere psihologic, din punct de vedere psihanalitic.

Și atunci vin și spun: nu am acceptat niciodată niciun fel de discriminare și cu atât mai mult când este vorba de discriminarea între sexe, dar există aici un pericol. Pericolul, în proiectul de lege care s-a făcut și în legile care au fost făcute, suferă cel puțin de două mari vicii, și anume lipsa de proprietate a termenilor — până nu vom avea proprietatea exactă a termenilor ne vom certa, vom fi nemulțumiți și vom trimite proiecte de lege la comisie — și mai există, cum zicea colegul meu antevorbitor, o filozofie neunitară, ne-bine pusă la punct în legătură cu această problematică. Încât, iată, dacă nu țin cont de faptul că trebuie să înlăturăm cât mai mult discriminarea dintre sexe, indiferent în ce țară, trebuie să acceptăm în schimb o deosebire dintre sexe. Pentru că una este discriminarea, și alta deosebirea, deși unele sinonimizează. Deci eu nu pot pune semnul egalității între discriminare și deosebire.

Apoi, în legătură cu egalitatea de șanse. Egalitatea de șanse este normală, naturală, necesară, dar aceasta nu trebuie să ducă la identitatea dintre sexe. Pentru că misiunea bărbatului este una, a femeii este alta. Dacă vreți, funcționează foarte multe resorturi în ceea ce privește acest pericol de încercare de a se pune semnul egalității între aceste chestiuni, pentru că degenerează în dogmatisme care deja s-au arătat astăzi aici: este dogmatismul matematic, politic, administrativ. Adică, dacă președinte este un bărbat, vicepreședinte să fie o femeie. Nu! Să primeze întotdeauna, încă o dată, o filozofie corectă, egală, o terminologie bine pusă la punct și competența, fie bărbat, fie femeie.

Deci aceasta cred eu că ar trebui să fie preocuparea noastră.

Încă o dată, când facem legi și, eventual, dacă revin la comisie, să încercăm să adaptăm terminologic foarte bine chestiunile, o filozofie sănătoasă, normală, naturală. Și, în sensul acesta, eu cred că Parlamentul României, față chiar și de alte țări, nu va degenera neapărat în proiecte de legi care să ducă la întărirea feminismului, la discriminări de altă natură ș.a.m.d.

Aceasta este constatarea mea, dacă vreți, de viață. Vă mulțumesc.