Nicolae Giugea

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

„Continuă disprețul PSD pentru școala românească”.

Peste mai puțin de o săptămână, clopoțelul va anunța începutul unui nou an școlar și, din păcate, și acest debut de an nu va face notă discordantă de anii școlari precedenți: infrastructura școlară este cel puțin la fel de învechită ca acum 20 de ani; sistemele igienico-sanitare lipsesc în aproape jumătate din școli; mobilierul este învechit și chiar periculos pentru elevi, iar manualele rămân la stadiul de promisiune veșnic neîndeplinită.

Și, pentru ca peisajul să fie absolut complet, nu trebuie să uităm că în România anului 2017, o Românie membră a Uniunii Europene, nu de ieri, de azi, ci de peste un deceniu, o Românie care se laudă cu cea mai mare creștere economică din Europa, nu toți copiii merg la școală.

Parcă într-un exces de sinceritate cinică, Ministerul Educației Naționale anunță, cu mare fast, o mare performanță guvernamentală, și anume editarea manualului de sport pentru clasele gimnaziale, cu ajutorul căruia elevii vor învăța cum să se „târască” în viață. Despre investiții în unitățile de învățământ, despre programe de sprijin pentru copiii din mediul rural, despre salarii decente pentru profesori și despre recâștigarea prestigiului profesional al dascălilor, niciun membru al Guvernului nu are curajul să vorbească. Sunt aspecte secundare în agenda politică a PSD.

Nimeni nu poate contesta faptul că de 27 de ani școala românească a fost frumos creionată în discursurile politicienilor. Mereu s-au făcut promisiuni uriașe pe marginea modernizării și dezvoltării ei, însă, într-un final, guvernele au reușit să ducă sistemul de învățământ într-o fundătură din care cu greu se va ieși. Cine oare își mai aduce aminte despre Pactul pentru educație, semnat de către toți liderii partidelor politice parlamentare în urmă cu 10 ani, în care învățământul era proclamat prioritate națională, atât prin finanțarea sa cu un procent de până la 6% din PIB, cât și prin măsuri legislative moderne, care să readucă școala românească pe treapta de prestigiu de care s-a bucurat încă de la Spiru Haret? Nimeni nu-și mai aduce aminte... sau foarte puțini.

## Stimați colegi parlamentari,

Țara care nu investește în școală își compromite sigur și iremediabil viitorul. Își compromite în mod real șansa la o creștere economică sănătoasă, bazată pe dezvoltarea unor domenii avansate tehnologic, își compromite șansa la modernizare socială, își compromite șansa de a-și mai ține copiii acasă, departe de mirajul migrației. Investiția în școală înseamnă investiție pe toate palierele sale, de la grădiniță și învățământ primar până la învățământul gimnazial, liceal, profesional și universitar. Investiția în școală nu se poate face pe bucăți, cu amânări, cu ezitări sau după principiul „las’ că merge și așa”. Fără investiții în educație, să nu sperăm vreodată la un mediu de afaceri competitiv, la o forță de muncă bine calificată pentru nevoile și cerințele angajatorilor privați. Fără investiții în educație nu putem spera nici la pensii mari în viitor și nici la salarii competitive în economia reală.