Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·13 septembrie 2011
Informare · Trimis la votul final
Mihăiță Calimente
Discurs
## Domnule președinte, Stimați colegi,
Dacă la prima modificare cu referire la Legea educației fizice și sportului cred că a fost o mică neînțelegere, pentru că nu era vorba despre participare pentru a practica, ci ca spectatori, și acolo sigur că înțeleg punctul de vedere al comisiei și al Guvernului, având în vedere votul care s-a dat atât de strâns în comisie și explicația pe care ne-ați dat-o că Legea învățământului trebuie să reglementeze acest capitol, mi se pare de-a dreptul hilar, pentru că susțin c-am avea nevoie nu de trei ore, ci de cel puțin patru ore de educație fizică în școală și în universități, pentru că o națiune puternică este o națiune care face sport. O națiune care nu face sport este ca a noastră, nu contează nici în activitatea științifică, nici în activitatea culturală și nici în cea sportivă. De altfel, educația fizică este o componentă a educației generale, pe lângă cea științifică și pe lângă cea estetică.
– Idealul armonic al Greciei antice, _Kalos Kai Agathos_ omul frumos și bun –, trebuie să-l punem în practică și astăzi. Încă din Antichitate, din palestrele grecești, din arenele romane, prin ceea ce românii numeau pehlivani și care, de fapt, reprezentau arenele sportive ale Persiei antice, până la ceea ce s-a întâmplat chiar sub perioada comunistă în România, educația fizică și sportul au fost o preocupare constantă a guvernelor României.
Astăzi, în ultimii douăzeci de ani, nu mai avem niciun fel de preocupare pentru educație fizică și sport. Uitați-vă la tinerii noștri, la cei care folosesc etnobotanice, la cei care umplu discotecile, la cei care umplu barurile. Și aici vine întrebarea: de ce am construit săli de sport, terenuri, bazine de înot dacă facem o oră sau două ore de educație fizică, nici alea nu sunt obligatorii, majoritatea copiilor sau părinților le scot motivări pentru a nu practica exercițiul fizic.
O națiune care nu practică exercițiul fizic este destinată pieirii, și vreau să vă spun că, în acest moment, în lume, se desfășoară Campionatul mondial de rugby. Sunt două națiuni care s-au născut practicând acest sport, și vorbesc despre Australia și despre Noua Zeelandă, care au fost țări de deportare în Imperiul Britanic pentru pușcăriași. Din pușcăriași au creat două națiuni.
Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.