Ovidius Mărcuțianu

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația de astăzi este intitulată „Cine plătește pentru politicile agrare greșite?”.

Agricultura românească de astăzi exprimă în mod dramatic incompetența și indiferența cu care au fost privite problemele ei majore. S-a dovedit că nu sunt suficiente declarațiile de complezență privind însemnătatea agriculturii, făcute la învestirea echipelor guvernamentale și uitate foarte repede, și că asemenea declarații demagogice nu pot avea decât o consecință sigură: degradarea și prăbușirea agriculturii, a unei pârghii hotărâtoare pentru salvarea economiei naționale, pentru asigurarea securității alimentare și, în general, a securității naționale. Cele mai multe dintre măsurile întreprinse au avut darul să distragă atenția de la situațiile dramatice din acest sector, au fost mai degrabă niște măsuri de cosmetizare, iar proverbialele ordonanțe au avut cel mult dimensiunea unei picături de apă într-un ocean. Prin ele s-au încurajat intermediarii, și nu autorii de fapt ai producției agricole.

Milioanele de hectare rămase nearate, reculul grav înregistrat în zootehnie, deprecierea activităților din industria alimentară deschid o perspectivă deloc încurajatoare pentru redresarea, necesară ca aerul și ca apa, a acestui sector vital al economiei țării.

Politicile agrare trebuiau destinate obținerii de performanțe în agricultură. Până acum, ele au fost orientate într-o singură direcție: spre refacerea proprietăților.

S-a ignorat complexitatea problemelor acestui domeniu, s-a perseverat și se perseverează în eroarea de a se identifica proprietatea cu exploatația agricolă. Sutele de mii de microproprietăți nu pot asigura o agricultură performantă, iar rezistența la comasare, pentru lucrarea în condiții moderne a pământului, excesiv politizată, nu va fi decât în detrimentul proprietarilor de pământ și al economiei, în general.

În ceea ce ne privește, consider că politicile agrare au fost greșite, cadrul legislativ nu a permis refacerea proprietății, reușind, în schimb, să ducă la distrugerea exploatațiilor agricole și a structurilor agricole, singurii acceptori de tehnologie agricolă modernă. În aceste condiții, orice proprietate neproductivă sau contraproductivă se dovedește a fi un balast pentru producători. Așa se face că agricultura în România a devenit una dintre cele mai mari consumatoare de energie pe produs.

S-a produs un lucru foarte grav și în ceea ce privește atitudinea izvorâtă din politicile agrare față de știință și înfăptuitorii ei. În esență, politicile agrare trebuie să prevadă refacerea ecosistemelor naturale și agricole, precum și refacerea structurilor de producție agricolă. Dacă nu vom acționa în această direcție, atunci vom practica în continuare doar o agricultură de Ev Mediu.

Vă mulțumesc.