Florică Ică Calotă

Domnule președinte, Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește „Instabilitatea administrativă și legislativă în domeniul pescăresc, un risc pentru România”.

În ianuarie 2013, printr-o hotărâre administrativă și legislativă, s-a hotărât trecerea activității de pescuit și acvacultură de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

la Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, împreună cu personalul și bunurile Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, însă Autoritatea de Management pentru Programul Operațional de Pescuit a rămas în continuare la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

România a beneficiat până în anul 2013 de peste 307 milioane euro prin Planul Operațional de Pescuit pentru finanțarea investițiilor în domeniul pescuitului, acvaculturii și procesării, din care 230 de milioane de euro pentru asistență UE prin Fondul European pentru Pescuit, iar diferența se asigură din bugetul național.

Măsura luată în ianuarie 2013 a determinat ca activitatea și elaborarea politicilor în domeniul pescuitului să treacă la Ministerul Mediului, dar programul POP să rămână la Ministerul Agriculturii pentru motivul că este o chestiune de acreditare și funcționare.

În septembrie 2014, autoritățile noastre își dau seama că trecerea ANPA la Ministerul Mediului a fost o greșeală, întrucât prin această măsură nu s-a îmbunătățit gradul de absorbție a fondurilor europene, și a hotărât trecerea din nou a ANPA la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Sper că autoritățile nu vor mai lua asemenea măsuri „pompieristice”, măsuri ce pot bloca un sector atât de important precum sectorul pescăresc.

România este o țară de dimensiune medie (a 12-a din Europa), dar rețeaua hidrografică este de 843.710 hectare, ceea ce reprezintă peste 3,5% din suprafața totală a țării. Pescuitul și acvacultura, alături de prelucrarea peștelui și comerțul cu pește și produse din pește sunt activități prezente în toate regiunile țării. În unele zone izolate, cum sunt Delta și Lunca Dunării, zona Clisurii Dunării, pescuitul reprezintă una din principalele activități, care oferă locuri de muncă și surse de venituri pentru populația locală.

În acest moment, amenajările piscicole cuprind o suprafață de 100.025 de hectare, fiind structurate astfel: 84.500 de hectare crescătorii piscicole, 15.500 de pepiniere piscicole și 25 de hectare crescătorii salmonicole.

Dintre bogățiile naturale ale României, pescăriile și peștele au ocupat și ocupă încă un loc important în domeniile de interes național.

Importanța acestui sector în economia națională este dată mai ales de rolul pe care îl are pentru potențialul de resurse alimentare și de materia primă pentru valorificare, prin rolul activ în crearea și menținerea serviciilor de mediu, în special prin generarea și menținerea zonelor umede, a biodiversității și prin stimularea vitalității la nivelul comunităților și economiilor locale.