Laurențiu Nistor

Domnule președinte, Stimați colegi, Declarația mea se intitulează: „O zi tristă”.

Ziua de sâmbătă a fost o zi tristă pentru țară... sau, mă rog, pentru 99,9% dintre cetățenii României. Să vedem și de ce.

În primul rând – și merită să le dăm întâietate, întrucât ei sunt primele victime –, a fost o zi tristă pentru majoritatea PDL-iștilor, înșelați și manipulați la greu, mai puțin a găștii cu conducere bicefală Băsescu-Boc.

Zic că a fost o zi tristă pentru ei, deoarece au ajuns în trista postură de a fi mințiți la maximum, iar lor chiar a început să le placă asta, această postură, lucru rezultat din înseși aplauzele care au succedat discursurilor sforăitoare ale lui Băsescu (normal, președintele a tras niște șuturi Constituției, ca de obicei), Boc și ale celor ce s-au succedat la microfon. Când te lași înșelat de bunăvoie și chiar începe să-ți placă, e un semn că nu mai ai ce căuta în postura de a stabili destinele milioanelor de români, mai ales când 80% din aceștia zic, eminescian, că pe calea pe care portocaliii au deschis-o n-or merge niciodată! Cum la fel de trist este și că poporul este târât cu forța de către actuala putere într-o direcție pe care o majoritate importantă a cetățenilor nu și-o doresc. Și uite-așa se îndreaptă PDL-iștii cu pași mari și inconștienți pe calea ieșirii pe ușa din dos a politicii românești.

Este de apreciat că măcar Videanu a fost cinstit: „Cei ce veți pierde veți fi dumneavoastră!”. Acesta a fost răspunsul la întrebarea Danei Grecu: cine va câștiga șefia partidului. Iar când Videanu a zis „dumneavoastră”, garantat nu s-a referit la postul de televiziune, pentru că nu cu el dialoga, ci a spus-o întregului popor telespectator.

Trist a fost și discursul de la Antena 3 al lui Falcă, aflat într-o mică pauză de onorat cu propria-i persoană cele ce se întâmplau în sala pe unde Boc își fâlfâia cravata atinsă de flacăra violet. Încercând să justifice laudele deșănțate ale actualului Guvern portocaliu, arăta ce mândru este el, taman de la Arad, că au scăzut cheltuielile bugetare prin tăierea salariilor și pensiilor, ajutoarelor și altor sporuri normale și legale. Era mândru foc că s-a redus, prin coborâre abruptă, diferența dintre salariul bugetarilor și cel al muncitorilor de la privat.

Trist! Când ajungi să-ți faci un merit din sărăcirea cuiva deja sărac, sub justificarea că e mai „echitabil” – probabil dintr-un punct de vedere comunistoid, să nivelezi salariile la nivelul unuia mai mic, rezultat din hoțiile, avariția și rapacitatea multor patroni care n-au nici măcar 12 clase –, înseamnă că te-ai rupt total de viața cotidiană a omului de rând și e un semn că ai stat prea mult și inutil la cârma unui grup de oameni, căci a plăti salariul minim pe economie (și acela retezat) și necalificatului cu patru clase, precum și celui care a terminat o facultate ori care-și începe cariera universitară e un semn că habar n-ai despre muncă și cum se remunerează activitatea unui om, iar faptul acesta este arhisuficient ca să te scoată de la cârma unei țări sau a unui grup de oameni prin deciziile pe care le iei asupra viitorului unei țări.