Kelemen Hunor

Domnule președinte, Stimați colegi,

Despre acest proiect de lege bănuiesc că știți care este părerea mea, care este părerea noastră. E un proiect de lege care ar fi trebuit să vină din secolul XIX, nu din secolul XXI.

Inițiatorii au rămas ancorați undeva în epoca ceaușistă. Au rămas ancorați undeva în epoca omogenizării forțate. Au rămas undeva ancorați într-un naționalism care nu mai are loc în România. Societatea s-a schimbat, lumea s-a schimbat și se va schimba și mai mult, indiferent ce gândiți și ce doriți dumneavoastră.

Ați venit cu un proiect de lege care, bănuiesc eu, știți și dumneavoastră, știau și inițiatorii, nu era la locul lui. Era un proiect care nu avea ce căuta în Parlament.

În secolul XXI, în România orice om, orice cetățean poate să meargă unde dorește, poate să se stabilească unde dorește și poate să trăiască și să-și facă carieră exact acolo unde își dorește. Nu trebuie să veniți și să propuneți un astfel de proiect.

Multe conducte s-au spart și la Odorhei, și la Aita Seacă, și în alte zone, multe conducte s-au spart, și multe conducte au fost reparate, fiindcă nu poate să trăiască omul cu conducta spartă în casă, în curte, în comună, în oraș.

S-a vorbit aici de scuze. Un domn poate să ceară scuze, dacă este cazul. Eu pot să cer scuze, noi putem să cerem scuze, și cerem scuze că am supraviețuit perioadei ceaușiste, cerem scuze că suntem în România și cerem scuze, domnilor, că vrem să rămânem în continuare în România, cerem scuze că vrem să trăim în continuare în România. Pentru aceste lucruri cerem scuze.

Vă deranjează că suntem aici, se vede. Vă deranjează că am supraviețuit comunismului și naționalismului ceaușist.

Un antevorbitor a spus aici o minciună, au fost mai multe minciuni, dar o singură minciună despre care eu cunosc adevărul, fiindcă, întâmplător sau nu, m-am născut la Cârța, trăiesc la Cârța și la această oră. Nu-mi place să iau apărarea unui coleg de la un alt partid.

În 2001 ministrul Mitrea și prefectul de atunci Mircea Dușa s-au comportat corect. Fiindcă poți să construiești o mănăstire unde dorești, poți să construiești un lăcaș de cult unde dorești, dar nu poți să furi piatra cubică de pe drum, dintr-o comună, din avuția comunității. Nu poți să furi bunul comunității și să-l duci în mănăstire, fiindcă acel lăcaș nu va fi lăcaș, acea mănăstire nu va fi mănăstire, și acest lucru s-a întâmplat în comuna mea natală, acolo unde trăiesc și acum, și acest lucru a fost oprit. Furtul a fost oprit. Acest lucru trebuie spus de la tribuna Parlamentului. Și atunci am intervenit, l-am interpelat pe domnul ministru Mitrea și lucrurile au fost oprite.

Da, domnilor, acest proiect trebuie respins și eu cred că, așa cum societatea românească s-a schimbat în 18 ani și s-a schimbat în bine, recunoașteți, nu recunoașteți, vă place, nu vă place, se va schimba și mai mult. În secolul XXI, astfel de proiecte, astfel de luări de cuvânt nu au ce căuta.