Mihail Popescu

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Despre ce este vorba? Nu este vorba doar despre ceea ce spune domnul Szabó aici, că nu se înțeleg unul cu altul și așa mai departe. Ne-a tot învârtit, până ce era gata să ia apărarea ministrului.

Nu este așa, domnule Szabó! Uitați despre ce este vorba. Ordonanța de urgență, care acum a fost dată și despre care acum am aflat, pentru că astăzi ne-a fost trimisă, nu este pe agenda Senatului. Au introdus-o astăzi, au spus „Domnule, vedeți că o discutați pe aceea a lui Canacheu, dezbateți-o și pe aceasta”. Nu este corect așa. Ce s-a întâmplat în această ordonanță de urgență? Sunt niște lucruri care trebuie reglementate de la început și care au fost reglementate de către domnul Canacheu prin inițiativa legislativă pe care a făcut-o.

Mă mir că domnul Szabó a ținut o disertație aici, de 15 minute, dar nu a spus nimic.

Uitați despre ce este vorba: în Ordonanța de urgență a Guvernului privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență nr. 34 din 19 martie 2008, la capitolul III art. 7 alin. (3) se prevede că numărul de posturi pentru structurile prevăzute la alin. (2) se stabilește prin hotărâre a Guvernului, la propunerea administratorului SNUAU, cu avizul Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor. Dacă se ocupă STS-ul de asta, noi știm, iar dacă nu se știe, înseamnă că trebuie să facem o specializare

în acest sens și membrilor Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională. Este confuzie pentru că, în prezent, personalul administratorului, prevăzut la alin. (2), este personal militar, aflat în structura de organizare a Serviciului de Telecomunicații Speciale, al cărui număr este aprobat de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării.

Nu știu dacă această ordonanță de urgență, care prelua o parte din structurile de apărare, nu trebuia discutată întâi la CSAT.

Mergem mai departe. Se spune că se va numi administratorul. Am aflat acum ordonanța de urgență prin care s-a numit administratorul. Administratorul s-a numit începând cu 1 iunie 2008, dar numai până la 31 decembrie 2008, după care ce mai facem? Deci este o ordonanță de urgență dată pentru câteva luni, până când se alege alt Guvern, de aceea nu știu ce vor să facă acolo. Acest lucru nu reglementează problema.

De asemenea, mai este ceva. Domnul Szabó întreba de ce ne ocupăm noi de această problemă. Pentru că zice: suma pentru perioada 2008-2012 are o valoare anuală de 38 de milioane lei, conform art. 26 alin. (1). În fapt, pentru 2008, bugetul de cheltuieli pentru administrarea, operarea și întreținerea acestui sistem, a cărui structură era prezentată în anexa nr. 1, este de 43.806 de milioane lei. Cum să facă aceștia servicii dacă nu li se dau banii? De aceea domnul Canacheu a venit cu această inițiativă, pe care noi am discutat-o și aprobat-o.

Deci nu se pune problema că am intervenit într-un joc. Noi am intervenit pentru a reglementa o situație, care nu este bine reglementată în ordonanțele de urgență, nici în prima, nici în a doua ordonanță, despre care domnul Vosganian spunea că urmează să apară. Am zis: „Domnule, și totuși cum o dai?” Uite, îl numim administrator pe acesta, în continuare, până la 31 decembrie 2008. Nu este corect, nu rezolvăm nimic. Și mai este o problemă, care în principiu nu este corectă: unul are banii și altul este administratorul. Eu nu am înțeles chestiunea aceasta. Probabil că se vrea privatizarea acestei societăți, sau cum s-o numim? Dacă se vrea privatizarea acesteia, haideți să vedem dacă este bine așa sau nu. Mai avem un singur lucru românesc: acest sistem național unic pentru apeluri de urgență. Vrem să-l dăm și pe acesta la greci sau eu știu la cine, ca să știe toată lumea ce se întâmplă în sistemul național pentru apeluri de urgență?