Petru Bașa

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Doresc să vă supun atenției o declarație cu titlul „Băncile străine ucid întreprinderile mici și mijlocii românești”.

În următoarea declarație politică voi face referire la problema gravă cu care se confruntă în această perioadă investitorii din România, problemă care va avea repercusiuni negative asupra întregii economii: mă refer aici la criza creditelor.

Asistăm astăzi la situația în care întreaga zonă privată, și nu numai, se confruntă cu deficite de finanțare, și aceasta întrucât băncile-mamă nu-și duc la îndeplinire obligațiile asumate în urma procesului de privatizare.

În ultimele luni, nu am mai auzit de la niciun om de afaceri să-i fie acceptată solicitarea de credit sau linia de credit. Mai mult decât atât, băncile cu cotă mai mică de piață au retras, fără comentarii sau negocieri, liniile acordate în 2008.

Persoane juridice din România constată de câteva săptămâni că băncile care au subsidiare la noi, în special băncile austriece, se feresc să mai dea credite, căutând fel de fel de pretexte: că solicitantul nu are o situație financiară stabilă, că normele BNR sunt prea dure, iar în final clientul trebuie să mai aștepte.

Pretextele sunt diverse, dar finalitatea este una singură: îngrădirea accesului la creditare.

Fără aceste credite însă, toate sferele economiei au de suferit: de la imobiliare la industria textilă, la industria electrică, la industria producătoare de mașini, de bunuri de larg consum etc., ceea ce se repercutează asupra numărului de salariați, în primul rând.

Se refuză creditarea și către societăți puternice, profitabile. Un exemplu de la mine din județ: SC „Locativˮ – SA, o firmă fără probleme, care are ca acționar Consiliul Local Târgu-Mureș, s-a înscris pentru un credit de 1,5 milioane de lei.

Nicio bancă nu a răspuns solicitării de creditare, și aceasta în condițiile în care profitul lunar al societății respective depășește 50.000 de lei, adică 500 de milioane de lei vechi. Eligibili, cu proprietăți, cu flux la încasări, cu apartamente de vânzare, cu profit și totuși fără finanțare.

Întreruperea finanțărilor nu afectează numai întreprinzătorul în cauză, ci un lanț întreg al economiei românești.

Este inadmisibil ca băncile-mamă să aștepte ca statul român să le fie tutore, să se împrumute pentru a le substitui obligațiile lor de finanțare a economiei românești. Aceste împrumuturi au costuri pe care nu este normal să le suportăm cu toții, în timp ce băncile realizează repatrieri de profituri și își întăresc sediile centrale.

România are acum nevoie de fonduri pentru lucrări de infrastructură, învățământ, sănătate, cercetare, pentru acordarea asigurărilor sociale de stat, și nu pentru compensarea și susținerea unor bănci din diferite state, care oricum s-au bucurat în momentul privatizării, dar nu au dat dovadă de respect ulterior.