Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·27 septembrie 2011
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Marius Neculai
Discurs
Domnule președinte, Stimați colegi,
Este o mare onoare pentru mine să pledez astăzi în fața dumneavoastră, argumentând pentru personalitatea care, în momentul de față, este reprezentantul Dinastiei Regale a României, Majestatea Sa ex-Regele Mihai I, cinstind și onorând, în acest fel, istoria modernă a României.
Prezența Majestății Sale în Parlament, în ziua de 25 octombrie, Ziua Armatei, ziua eliberării ultimei palme de pământ românesc de sub ocupația străină, are valoare de simbol pentru armata și poporul român. 25 octombrie se
înscrie în categoria acelor momente aniversare la care participă, sub diverse forme, nu doar cei îmbrăcați în uniforma militară, ci noi toți cei ce ne numim români.
Este un bun prilej de evocare istorică, este momentul să ne întoarcem privirea spre reperele existenței românești, să arătăm că ne prețuim trecutul și oamenii care au făurit istoria acestei țări.
Vom sărbători, alături de Regele Mihai, 90 de ani memorabili, victorii și înfrângeri deopotrivă, toate parte integrantă a istoriei pe care ne-o asumăm cu respect și recunoaștere.
Aducem astfel un omagiu monarhiei – capitol de istorie închis odată cu sfârșitul sistemului politic în care a evoluat –, una dintre cele mai vechi instituții ale statului român, care a împlinit anul acesta 145 de ani. Aduc un omagiu familiei regale cu rădăcinile în locul în care izvorăște Dunărea, fluviu care parcă s-a încăpățânat să-și poarte regii pe cursul său până în țara în care vor domni pentru menținerea și consolidarea statului național, pentru creșterea prestigiului european, pentru întărirea autonomiei și, nu în ultimul rând, pentru încetarea luptelor pentru domnie.
Nu vreau să țin acum o lecție deschisă de istorie, însă, subliniez faptul că onorându-l pe Regele Mihai aducem un omagiu celui care a fost Regele Carol I, cu cea mai lungă domnie cunoscută de vreun conducător al României, cel care a obținut independența țării, a redresat economia, a crescut prestigiul nostru în Europa. În acele timpuri s-a construit în Munții Carpați Castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. Tot atunci, au fost construite primele universități la Iași, respectiv București.
După războiul ruso-turc, România a câștigat Dobrogea, iar Carol I a ordonat construirea unui pod peste Dunăre între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării.
Onorându-l pe Regele Mihai, aducem un omagiu Marii Uniri de la 1918, Regelui Ferdinand, cel care, prin hotărârea de intrare a României în Primul Război Mondial de partea Antantei, împotriva Germaniei și Austro-Ungariei, a făcut pasul cel mai important în realizarea idealului României mari. „Întregitorul” sau „Fidelul”, cum i s-a mai spus, a dus țara spre o nouă treaptă de prosperitate, România având la moartea sa 17 milioane de locuitori și 295.000 kilometri pătrați.