Valeriu Tabără

Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Este vorba aici de două interpelări, din păcate. La amândouă am primit răspunsul scris, răspuns oral la una singură.

Problema este comună celor două, este cea a despăgubirilor rezultate din calamitățile climatice ale anului 2007 în partea de vest a țării.

Vă mărturisesc că — revin la ceea ce spuneam și reamintesc —, în iunie 2007, cu ocazia prezentării aici a unei moțiuni de cenzură, întârzierea declarării stării de calamitate nu a făcut decât să lovească în producătorii agricoli de pe întreg teritoriul României. Și este cazul culturilor de toamnă din anul 2007.

În același timp, îmi declar nemulțumirea totală față de modul cum a fost abordată și mai ales stabilită metodologia pentru declararea stării de calamitate pentru zonele țării, pentru culturile de primăvară.

Este absolut de neînțeles cum această problemă se lasă doar la latitudinea Administrației Naționale de Meteorologie, plus a direcțiilor agricole, și mai ales evaluările de producție.

Vreau să vă spun că, la porumb, evaluarea producției, dacă am fi făcut-o reală, ar fi fost undeva la peste 6 — 7.000 kg. În Banat nu se realizează producții de 3.000 kg la hectar. În al doilea rând, au fost două perioade grave de secetă în Banat: una care a afectat culturile de primăvară, și este vorba de seceta din martie — aprilie, care a afectat grav elementele de productivitate ale culturilor de toamnă (este vorba de grâu, orz, secară, triticale, respectiv rapiță), iar pentru culturile de primăvară, o secetă extraordinară (sfârșit de iulie, început de august), când practic a fost întreruptă vegetația și la floarea-soarelui, și la porumb.

Este inadmisibil, domnule ministru! Nu este vina dumneavoastră, de fapt.

Cred că înțelegerea sau acele sfaturi date cu ocazia întâlnirii ministrului agriculturii, domnul Remeș, la Chișineu Criș, cu directorii de direcții agricole, au făcut ca foarte mulți producători agricoli să-și grăbească dosarele, în același timp să nu poată să le întocmească după toate tipicurile și astfel ei să rămână cu pagubele pe care le-au înregistrat.

Acesta este motivul pentru care am înaintat cele două interpelări, inclusiv cu dosarele: unul este un dosar complet pentru porumb și pentru floarea soarelui și pentru culturile de primăvară de la Giulvăz și, repet, nu-i o societate oarecare, care demonstrează și are absolut toate documentele conform Legii nr. 381/2002 și care nu poate beneficia de aceste despăgubiri din cauză că, practic, zona noastră nu a fost declarată zonă de calamitate. Și, repet, vorbesc aici în calitate de specialist. Niciodată în județul Timiș sau în Câmpia de Vest a țării nu s-au întâlnit fenomenele acestea de albire rapidă, în două, trei zile a porumbului. În două, trei zile, suprafețe imense din Timiș, și din Arad, și din Caraș-Severin au fost afectate de calamitate naturală și, practic, vegetația întreruptă. Producțiile realizate nu depășesc 1.000 — 1.500 kg de boabe la hectar, din 8—9—10.000 kg, cât era așteptată producția în aceste zone.