Adrian Moisoiu

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Eu vă mulțumesc pentru că mi-ați dat cuvântul, pentru motivul..., chiar dacă cineva protestează, și anume: aș dori să amintesc că, cu un an în urmă, a trecut prin Senat și s-a îngropat la Comisia noastră pentru muncă și protecție socială o inițiativă parlamentară, și anume de transformare a cazărmilor în locuințe sociale pentru copiii sau pentru tinerii, mai exact, care, împlinind vârsta de 18 ani, vor trebui să părăsească așezămintele unde au crescut până la acea vârstă și pe urmă să aibă posibilitatea să trăiască, să ia aceste locuințe, să trăiască în aceste locuințe pe o perioadă determinată.

Din păcate, deși și Guvernul — în principiu — a fost de acord și a zis că urmează să se gândească și să facă ceva, a trecut timp. În același timp, nici Comisia pentru muncă și protecție socială nu a mai făcut nimic și a lăsat-o acolo, așa, într-un stil care se mai obișnuiește pe la noi, și anume: dacă nu mai este Cameră decizională, poate să stea acolo și să fie înmormântată până la terminarea legislaturii.

Cred — și acum mă întorc la obiect — că este cazul ca cele două sau trei inițiative parlamentare care sunt în discuție în clipa de față ar trebui așezate cap la cap, ar trebui așezate fiecare: cea care se referă la locuințe sociale, cea care se referă la copiii, la tinerii care împlinind vârsta de 18 ani să poată să aibă și ei undeva un loc unde să poată să trăiască și în felul ăsta să le asigurăm niște condiții de trai, să nu-i întoarcem la orfelinate sau să-i trimitem copii ai străzii. Și, în același timp, așa cum spunea și colegul Dumitriu aici, să existe și posibilitatea legată de căminele studențești, acolo unde este necesitate pentru cămine studențești.

Dar o asemenea așezare nu se poate face direct acum, aici, ci trebuie undeva corelate toate aceste inițiative parlamentare.