Slavomir Gvozdenovici

Domnule președinte, Stimați colegi,

Învățământul în limba maternă este una dintre cele mai vechi tradiții ale minorităților naționale din țara noastră. La multe minorități naționale – germană, maghiară, slovacă, sârbă etc. – asemenea formă de învățământ există de 200–300 de ani sau chiar de mai multe secole. Acest învățământ a constituit baza dezvoltării culturii minorităților naționale, fiind unul dintre cei mai importanți factori pentru păstrarea identității noastre naționale în România.

Astăzi ne-au mai rămas, doar câtorva minorități, foarte puține școli cu predare în limba maternă și ele pe cale de dispariție. De aceea declarația mea politică de astăzi o intitulez „Ultimul semnal de alarmă pentru păstrarea școlilor cu predare în limba maternă”.

Ca reprezentant al Uniunii Sârbilor în Parlamentul României, vă pot da, în acest sens, câteva exemple cutremurătoare privind comunitatea sârbă: în perioada anilor ’30 ai secolului trecut și apoi în anii ’50–’60 ai aceluiași secol sârbii au avut în România în jur de 60 de școli cu predare în limba sârbă și aproape 9.000 de elevi.

Astăzi am rămas doar cu un liceu cu 220 de elevi, cu doar o școală cu clasele I–VIII și cu încă 7 școli cu clasele I–IV cu un singur învățător fiecare și cu mai puțin de o sută de elevi toate. Deci astăzi sârbii au în România în total 300 de elevi care frecventează cursurile de învățământ în limba maternă, față de 9.000 de elevi acum 50–60–70 de ani.

Se întâmplă astfel un paradox: ceea ce nu am pierdut pe timpul regimului Ceaușescu suntem în pragul de a pierde într-o libertate și democrație depline, pentru că numai în ultimii 2–3 ani școlile cu predare în limba sârbă de la noi s-au înjumătățit.

De aici și apelul meu către toate instituțiile abilitate ale statului român de a găsi o soluție prin care minoritățile naționale să fie sprijinite ca această cea mai veche tradiție a minorităților, învățământul în limba maternă, să nu dispară în totalitate.

Ar fi trist și tragic pentru minoritățile naționale și în același timp o pată pe obrazul țării noastre, pe care nu o merită nimeni.

Vă mulțumesc.