Leonida Lari-Iorga

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Marele călugăr ascet, îndrumător al neamului românesc, Ilie Cleopa, ne-a dat o lecție de învățătură demnă de însușit, nouă trepte ale credinței, ale urcușului, ale ascensiunii către Dumnezeu, trepte cu greu de urcat fără rugăciunile care sunt hrana sufletului. Să ne bucurăm cu toții că neamul nostru a cutezat să dea din miezul, din lamura sa asemenea slujitori ai domnului și sprijinitori ai oamenilor.

De ce am început cu acestea? De aceea că nu prea am fost și sunt un om al lumii, mai cu seamă al unei lumi care înoată în greșeli. Am decis să intru în politică din cauza simplului fapt că țara în care mi-a fost dat să mă nasc este hărtănită în bucăți. Din Moldova lui Ștefan cel Mare, de exemplu, s-a ales colbul drumului, din mila indivizilor vânduți adversarilor neamului românesc. Să privim în jur, în jurul țăriimamă, România, și vom vedea că dincolo de fruntariile ei actuale peste 10 milioane de români o duc foarte greu, unii dintre ei abia supraviețuiesc. Și am în vedere Basarabia cu sudul său, Nordul Bucovinei cu Ținutul Herța, Cadrilaterul. Știm foarte bine cu toții că în ce privește Cadrilaterul mai e

mult de lucru, deși patriota României, Regina Maria, și-a dăruit inima acelei bucăți de pământ românesc. Dar cu privire la Basarabia și Nordul Bucovinei noi, românii, avem încă toate posibilitățile de soluționare a problemelor românității ultragiate. Dar nu se dorește. Și nu e vorba de Uniunea Europeană și nici de NATO, e vorba de voința clasei politice din România. Or, dacă stăm strâmb și judecăm drept, cu o gândire lucidă, peisajul politic se profilează destul de clar: după ce românii au fost conduși decenii întregi de Komintern-iști, KGB-iști, nomenclaturiști ai sistemului vechi comunist, inveterat în rele, acum sunt conduși de către unii dintre copiii și nepoții lor.

Se împlinește deja un an de când, în iunie 2007, actualul președinte al Camerei Deputaților, Bogdan Olteanu, a promis tuturor parlamentarilor, și celor de la Senat, și celor de la Cameră, într-o ședință comună, că se va vota Legea lustrației, ca să se mai retragă cu vreo 2-3 pași în umbră acei oameni care au umbrit, dar, ce zic eu, e puțin spus, care au întunecat și au distrus cele mai mari valori ale României. Dar iată că nu s-a realizat în fapt această minunată promisiune, pentru că se dorește în continuare realizarea de scenarii cu suspendări, cu opreliști, cu ostracizări, iar mai recent și cu Tratatul României cu Republica Moldova.

Pesemne o astfel de stratagemă se explică prin aceea că, având loc alegerile locale, opinia publică din România nu va observa ceea ce se întâmplă între Ministerul Afacerilor Externe al României și omologul minister din Republica Moldova. Hai să ne întrebăm cum se poate accepta ca o țară să facă tratat cu pupila sa, cu o fiică a ei, precum e Basarabia. S-a făcut un asemenea tratat între România și Ucraina și la ce s-a ajuns? Că românii de acolo o duc și mai greu, de neîndurat aproape, decât au dus-o până în 2007?!