Cristian Rădulescu

Domnule președinte, Stimați colegi,

Noi nu vom fi de acord cu retrimiterea la comisie, fiindcă această propunere legislativă, așa cum a fost ea sucită prin amendamentele depuse de domnul Nicolicea în Comisia juridică, de disciplină și imunități, trebuie să cadă.

Este greu să găsești un proiect pe care să fie mai multe motive de a se pronunța împotrivă. În primul rând, este cel procedural. Și sunt aici de acord cu ceea ce a spus domnul Bolcaș. Această propunere se referea la un singur articol din Codul penal. Era extrem de punctuală.

Vine în Cameră și se fac amendamente care se adresează cu totul altor zone, cu totul altor articole și, în final, sigur, obligatoriu se schimbă și titlu, și se spune: modificare la Codul penal și de procedură penală, pentru a se mai adăuga încă un petic pe structura și așa destul de zdrențuită a actualului Cod penal și a Codului de procedură penală. Din punct de vedere procedural, clar, așa ceva nu este acceptabil. În fond, s-a pornit pe o propunere a domnului Șerban și s-a ajuns la cu totul și cu totul altceva, din grija deosebită a colegului Nicolicea de a trata anumite categorii și mai ales anumite persoane.

Aici, din punct de vedere al principiilor politice, cădem încă o dată în acea greșeală de a iniția o lege de principiu, și până la urmă de a include acolo niște exemplificări care aruncă în derizoriu și în necredibil total legea și principiul respectiv.

La Senat, de exemplu, s-a lucrat pe Legea lustrației, lege de principii extraordinare. În clipa în care, acolo, niște binevoitori au introdus exemplificări foarte concrete, de genul „lucrători cu operațiuni speciale valutare în băncile României”, vă dați seama și dumneavoastră că se refereau la domnul Theodor Stolojan, sau „reprezentant în oficiile comerciale ale României în străinătate”, vă dați seama că se refereau la Traian Băsescu. Legea respectivă a căzut dintr-o dată în derizoriu, în necredibil, și s-a și blocat acolo!

Acum venim cu un prilej oarecare, cum ar fi modificarea art. 258, să ne preocupăm cu multă grijă de soarta Președintelui României, căci infracțiunea de trădare care este aplicabilă, să zicem, românilor, în general, în cazul Președintelui României se numește înaltă trădare, și dacă Constituția o prevede, atunci trebuie, zor-nevoie, s-o reglementăm, că nu era reglementată. Și dacă președintele, mâine, execută o înaltă trădare și noi nu știm ce să facem, unde și la ce articol din Codul penal să-l încadrăm?

În primul rând, aș vrea să spun, dar asta trebuie să știe mai bine juriștii din Cameră, că această infracțiune de înaltă trădare nu-și găsește definirea prin alte coduri penale și prin alte legislații europene. Dacă există, să se aducă acele exemple, și să facem o dezbatere specifică și sigur că o asemenea chestiune trebuie discutată mai îndelung și cu societatea civilă, și nu „pe picior”, venim, și... zdrang, într-un articol din Codul penal zicem: „Ce e pentru cetățenii obișnuiți e trădare, pentru Președintele României este înaltă trădareˮ, și cu asta credem că am și rezolvat-o.