Leonida Lari Iorga

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Nu vreau să încep acum a face un istoric, mai lung sau mai scurt, în ce privește soarta românilor basarabeni, bucovineni sau a românilor din Valea Timocului, sau a românilor din diaspora. Vreau să vă spun însă că în jurul granițelor României locuiesc în foarte grea sărăcie, amară sărăcie, peste zece milioane de români. Asta ar fi jumătate din populația țării. Nu e de glumă. Și ce facem noi pentru dânșii?

Pe mine nu mă interesează cine a trimis acest proiect de lege la examinare sau la susținere. Pe mine nu mă interesează cum îl cheamă pe acel om, Márton Árpád, Olguța Vasilescu sau Traian Băsescu. Pe mine mă interesează să se facă dreptate pentru românii noștri, pentru că mai departe nu se poate în halul acesta. Vreau să vă spun: ca în anul 2007, nici într-un an nu au fost lăsați de izbeliște românii de pretutindeni. La Ministerul Afacerilor Externe, în cadrul acestui departament condus de domnul Gheorghiu, nu s-a făcut absolut nimic. Mereu vin diverse plângeri, reclamații, cereri din Basarabia, ca și cum eu aș fi ambasador aici. Nu sunt ambasador, nici nu vreau să fiu, pentru că eu nu recunosc ambasada Republicii Moldova în România și nici ambasada României în Republica Moldova. Să fie clară treaba asta!

Vreau să vă spun că, la modul concret, dacă luăm faptele punct după punct, peste 2.500 de copii din Basarabia și Bucovina, din Banatul sârbesc, au rămas fără burse de studii. Din ce cauză? Din cauză că departamentul Ministerului Afacerilor Externe nu s-a interesat de soarta lor, nici chiar în cazul cu copiii noștri din nordul Bucovinei. Păi cu o zi înainte să te duci în partea cealaltă a țării noastre și să începi a căuta dosarele copiilor?! Am în vedere pe cei de la departament!

La fel și cu românii din Basarabia: 2.500 de copii nici până acum unii din ei nu au dreptul de vize, ca să vadă dacă au fost admiși sau nu au fost admiși în școlile din România. Hai să ne gândim împreună, dacă unora le e lene să gândească singuri. Să ne gândim împreună: oare nu copiii aceștia sunt viitorii noștri români de bună-credință care, dacă noi nu

reușim să facem reunificarea țării, vor reuși ei, învățând bine românește, cunoscând bine realitățile românești?

Eu rog să se ia în vedere ce au spus predecesorii, antevorbitorii mei, și să stăm strâmb și să analizăm drept și să găsim o cale a dreptății.

Vă mulțumesc.