Nicolae Bud

Domnule președinte, Stimați colegi,

Școala românească și-a deschis porțile. Își începe noul drum sub stele și către multele și ambițioasele ținte urmărite. M-am aflat și eu, mărturisesc, în cursul zilei de alaltăieri, cu aceeași nedezmințită emoție, printre participanții la una dintre miile de festivități de pe cuprinsul țării, desfășurate sub semnul clopoțelului inaugural.

O spun cu sinceritate, porneam, la începutul dimineții, spre una dintre școlile Maramureșului, cu sentimentul că port sub braț ghiozdanul plin de cărți neatinse și caiete neîncepute, pixuri și creioane colorate, rechemat, ca de fiecare dată, de emoțiile de peste ani la fiecare convocare în fața tablei de lângă catedra promițătoare să dezlege mistere de tot felul.

Mă las furat de asemenea reverii la întâlnirile mele ca elev cu dascălii, cu orele de clasă, cu învățătura lor, dar mă simt și dator să reflectez, o dată în plus, la rosturile școlii și la răspunderile ei. Își are școala noastră vârstele ei frumoase și nume glorioase – i-aș putea aminti pe Gheorghe Lazăr, Titu Maiorescu, Spiru Haret, și nu numai ei –, în fulgurarea veacurilor, în afirmarea ei ca adunare de slujitori de sfinte idealuri, educație poliedrală a celor aflați la ora deplinei receptivități, apărarea valorilor autentice, modelarea multifacială a viitorului om al cetății.

Viitorul țării, o știm prea bine, depinde de felul în care școala reușește să-și îndeplinească misiunile sale diurne. Atitudinea, pregătirea și comportamentul în societate al adultului de mâine depind hotărâtor de capacitatea școlii ca laborator de sesizare la timp a naturii, conținutului și profunzimii ecuațiilor la care școlarii de acum vor trebui să participe la cotele maturității.

Este percepția mea cu privire la repetatele căutări în caligrafierea rolului școlii în societatea românească prin diversele paliere ale evoluției. E drept, am asistat, din păcate, la atâtea experimente, cu sau fără rost, cu reușite palpabile ori cu eșecuri răsunătoare, fără a izbuti să ne înscriem în des citatul Clopot al lui Gauss, în acel mers lipsit de sinuozități către construcția atât de așteptată și pe bună dreptate îndelung clamată. Ne dorim un învățământ de calibru european validat de realitate.

Sper din tot sufletul ca reașezările de ultimă oră să confirme un mers al lucrurilor în școala noastră pe toate palierele, în măsură să ne confere satisfacțiile dorite.

Acest nou an de învățământ începe cu ochii turmentați de rezultatul neconvenabil, usturător, al celui mai recent examen de bacalaureat. Este, să recunoaștem, o decepție pentru noi toți, o suferință care se instalează în noi, plasată nu doar deasupra taberelor implicate, elevi, absolvenți și profesori. Ne doare în egală măsură ca manageri în sistemul

educațional, ca părinți, ca simpli cetățeni. De ce am ajuns aici? Cât de repede putem îndepărta zgura acumulată de valul rezultatelor mediocre? Este important de știut, și mai importantă, cred, devine capacitatea de a acționa pentru a reda școlii de toate gradele încrederea în forțele sale, de a-i oferi dreptul la autoritate și prestigiu.