Dorin Păran

Domnule președinte, Stimați colegi senatori, Doamnelor și domnilor,

Mi-am intitulat declarația mea politică de astăzi „Revizuiri cu steme”, deoarece data de 26 iunie este Ziua Drapelului. Culmea, iată că în acest an se vorbește mai mult ca altă dată despre drapel, în ideea în care revizuirea Constituției aduce în prim-plan discuții legate de stema care va fi afișată pe drapel.

Comisia pentru revizuirea Constituției a adoptat, după cum se știe, un amendament la legea fundamentală prin care se introduce stema națională pe drapelul României. De la aceasta a început un lung prilej de vorbe și de ipoteze.

În primul rând, s-a discutat asupra formei textului referitor la drapelul României. Textul articolului 12 alineat (1) modificat este următorul: „Drapelul României este tricolor, având pe fondul galben stema țării; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roșu.”

S-a mai adus în discuție și problematica formei și a conținutului stemei. De la acvila cu coroană (perioada monarhică) până la acvila „cheală” și de la „De ce să fie stema pe steag? Mai bine fără, că s-a luptat la Revoluție pentru dispariția sa” – au fost fel de fel de dezbateri.

Până la urmă, stema rămâne cea stabilită în 1992 prin lege organică. Potrivit articolului 1 din Legea nr. 102/1992:

„Stema României simbolizează statul român național, suveran și independent, unitar și indivizibil și se compune din două scuturi suprapuse: scutul mare și scutul mic.

Scutul mare, pe albastru, are o acvilă de aur cu capul spre dreapta, cu ciocul și ghearele roșii, cu aripile deschise, ținând în cioc o cruce ortodoxă din aur, în gheara dreaptă o sabie, iar în gheara stângă un buzdugan.

Pe pieptul acvilei se găsește scutul mic sfertuit cu insițiune:

a) în primul cartier este stema Țării Românești: pe albastru, o acvilă de aur cu ciocul și ghearele roșii, ținând în cioc o cruce ortodoxă de aur, însoțită de un soare de aur la dreapta și de o lună nouă de aur la stânga;

b) în cartierul doi este stema Moldovei: pe roșu, un cap de bour negru, însoțit de o stea de aur între coarne, cu cinci raze, de o roză cu cinci foi la dreapta și de o lună conturată la stânga, ambele de argint; c) în cartierul trei este stema Banatului și Olteniei: pe roșu, peste valuri naturale, un pod de aur cu două deschideri boltite, din care iese un leu de aur ținând un paloș în laba dreaptă din față;

d) în cartierul patru este stema Transilvaniei, cu Maramureșul și Crișana: un scut tăiat de un brâu roșu îngust; în partea superioară, pe albastru, o acvila neagră cu ciocul de aur, ieșind din brâul despărțitor, însoțită de un soare de aur la dreapta, de o lună de argint conturată la stânga; în partea inferioară, pe aur, șapte turnuri roșii, crenelate, dispuse pe două rânduri, patru și trei;

e) în insițiune sunt reprezentate ținuturile Mării Negre: pe albastru, doi delfini de aur afrontați, cu cozile ridicate.”