Mihăiță Calimente

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Sigur, antevorbitorii au ridicat o serie de probleme. Rețin însă că poziția pe care a exprimat-o doamna deputat Andronescu a fost o poziție corectă, în sensul în care, sigur, atât Ministerul de Externe, cât și Guvernul României, prin Ministerul Educației și Învățământului, au făcut o mulțime de lucruri pentru românii care se găsesc în afara granițelor țării. Și trebuie să facem o distincție netă între comunitățile românești istorice, care se găsesc de secole în apropierea granițelor actuale ale României, și românii din diaspora care au plecat voluntar din țară și se găsesc începând din Noua Zeelandă până în Alaska probabil, deci peste tot în lume, și pe care sigur că statului român îi este mai greu să-i urmărească și să-i ajute peste tot pe unde s-au deplasat.

Problema comunităților românești istorice din jurul frontierelor României este o problemă, într-adevăr, spinoasă, o problemă asupra căreia statul român în perioada interbelică s-a aplecat cu multă atenție, dar, din păcate, în perioada comunistă, această activitate a fost abandonată, pentru că făceam parte din același sistem cu țări frățești și n-a mai existat această preocupare pentru aceste comunități.

Exact în această perioadă, acestor comunități le-au fost tăiate foarte multe drepturi pe care le-au avut, aceste comunități au început să fie diminuate în recensămintele pe care diferitele țări le-au făcut și în această perioadă au fost desființate instituțiile de învățământ sau bisericile pe care statul român le-a construit în perioadele dinainte.

Această situație o întâlnim începând din Bulgaria — și am aici un raport din 2000 al unei delegații care a făcut o vizită în Bulgaria și unde există de-a lungul Dunării și în Timocul bulgăresc, pentru că Timocul nu este numai în Serbia, este și în Bulgaria, sunt importante comunități românești, ei nici la această oră nu se numesc toți unitar români, unii sunt vlahi, alții sunt vlași. Aceeași situație se întâlnește și în Serbia. Eu am cumpărat chiar zilele acesta dintr-un anticariat din București o hartă a Timocului editată în 1945, cu un recensământ făcut de Guvernul sârb în 1921, și acolo se vede, cu toate că, probabil, nici acel recensământ nu a fost foarte bine realizat, marea masă de români care locuiau în acea perioadă în Timoc și, sigur, lucrurile pot continua pe mai departe așa.

Eu cred că aici, pe de o parte, îi revine Guvernului sarcina de a continua aceste demersuri pentru susținerea acestor comunități, iar pe de altă parte, și grupurilor parlamentare sau parlamentarilor care vor să se implice în această activitate. Eu am avut de la tribuna acestui Parlament mai multe declarații politice privitoare la situația românilor din Timoc. La Arad există Asociația Învățătorilor din Timoc, cu care eu colaborez. Asociația Învățătorilor din Arad...