Sulfina Barbu

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Suntem de mai multe zile martorii unei adevărate catastrofe ecologice petrecute în Ungaria, localitatea Kolontár. Din păcate, vecinii noștri se confruntă cu un accident ecologic care deja are un bilanț tragic: 4 persoane au decedat, 4 persoane sunt dispărute, iar 100 de oameni au fost răniți. Este o situație pe care nu putem decât să o regretăm și în fața căreia să ne exprimăm solidaritatea, compasiunea și condoleanțele pentru pierderile de vieți umane suferite.

Accidentele ecologice aduc însă întotdeauna o dublă provocare: intervenția rapidă sau pe termen lung, pentru a limita la maxim efectele negative, cât și acțiunea de prevenire a producerii unor incidente asemănătoare. Iar în acest caz, provocările se adresează atât guvernelor naționale, cât și organismelor europene de cooperare.

În ceea ce privește acțiunea la nivel de guvern național, în rândul statelor riverane Dunării există încrederea că autoritățile din Ungaria au întreprins deja toate măsurile posibile și necesare pentru a elimina efectele imediate ale spargerii unui bazin de stocare a reziduurilor chimice provenite în urma prelucrării bauxitei.

Pe de altă parte însă, în acest moment privim cu și mai multă atenție și îngrijorare către riscul ruperii digurilor altor bataluri de pe teritoriul vecinilor noștri. De aceea ne exprimăm încrederea că acest risc este privit cu maximă atenție de către autoritățile din Ungaria și că se iau măsuri de prevenire a producerii unor incidente asemănătoare.

Accidentele de mediu nu au fost însă niciodată o problemă strict națională. Amploarea și gravitatea accidentelor ecologice este dată tocmai de lipsa „granițelor” acestor catastrofe. Din acest motiv, susțin cu tărie că acum, pentru România, este vital un flux rapid de date dinspre autoritățile maghiare și sârbe pentru a ne ajuta să planificăm din timp măsurile necesare pentru evitarea unui impact negativ asupra populației și mediului înconjurător.

În ceea ce privește situația din țara noastră, atrag atenția ministrului mediului că România are nevoie mai ales de un plan de măsuri pe termen lung, nu doar de planul de intervenție rapidă.

Există două riscuri majore generate de acest accident, și anume efectele imediate ale unui nivel ridicat al pH-ului apei Dunării și efectele cronice ale metalelor grele deversate în ape. Aceste metale grele se acumulează în organismele acvatice și se eliberează treptat din sedimente, ceea ce poate conduce la o poluare pe termen lung. De aceea, în calitate de președinte al Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic am solicitat ministrului mediului din România să monitorizeze evoluția concentrațiilor de poluanți pe Dunăre pe tronsoanele din Ungaria, Serbia și Bulgaria, în următoarele 6 luni de zile, cu aceeași frecvență zilnică ca și acum. Doar așa putem preveni afectarea populației în următorii ani, nu doar în zilele acestea când ne confruntăm cu valul toxic din Ungaria. Efectele poluării cu metale grele persistă în timp și ele pot afecta sănătatea populației și starea mediului înconjurător chiar și atunci când considerăm că pericolul a trecut, iar în funcție de rezultate trebuie conceput și aplicat un plan de măsuri pe termen lung. Acest plan trebuie bazat pe cooperarea statelor riverane Dunării.