Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·13 noiembrie 2007
Declarații politice · respins
Leonida Lari-Iorga
Declarații politice și intervenții ale doamnelor și domnilor deputați:
Discurs
Domnule președinte,
## Stimați colegi,
Tema alocuțiunii mele privește situația acelor episcopii din Basarabia și Bucovina care ne-au fost răpite după 1940 și la care are pretenție Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, Alexei al II-lea.
Așadar: Scrisoare deschisă adresată Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii, Alexei al II-lea.
Motto: „Scoateți-vă mortul din casă!”
În orice situație sau eveniment care are loc pe Terra, mă interesează, firește, țara mea, România, în care m-am născut, unde am sorbit din izvoare și am mâncat întâia fărâmă de pâine. Totodată, însă, iubesc toate țările și toate neamurile. De ce, s-ar întreba unii indivizi care nu recunosc nici țările, și nici neamurile. Ce le-aș propune eu, un trist poet și un trecător deputat: să recitească Biblia, deoarece Dumnezeu prin neamuri lucrează.
Știind postulatul biblic în ceea ce privește smerenia față de marii duhovnici care nu depind de nație, ci de Bunul Dumnezeu, cu toată buna-cuviință a unei rasofore, cu îngăduire de la spiritul divin, îmi permit să spun următoarele:
Preafericite Părinte Alexei al II-lea, Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii, ascult-o cu o mare și o veche plângere și pe
creștina ortodoxă Leonida Lari-Iorga, fost deputat în Parlamentul U.R.S.S. Sunt sigură că nu m-ați uitat, odată ce, după audiența avută la Mihail Gorbaciov, mi-ați zis: „Fiica mea, Gorbaciov iubește toate neamurile”, într-o dulce și frumoasă limbă română.
Vă rog, părinte, nu dați nicidecum la o parte plângerea mea, căci în cuprinsul epistolei mele e drama, mai bine zis genocidul săvârșit de regimul comunist sovietic asupra cetățenilor români din Basarabia și Bucovina, trimiși în Gulag după Al Doilea Război Mondial.
Și încă ceva esențial, părinte, în tragedia dată nu este vorba despre anumite națiuni, fiindcă în gulag au ajuns oameni din cam toate națiunile, mai cu seamă oameni de valoare din intelectualitatea rusă, printre care și marele scriitor rus Al. Soljenițîn.
În tragedia aceasta, în vreo trei valuri de deportări – în 1945, în 1947 și în 1949 –, au fost uciși oameni de spirit pentru credința lor în Dumnezeu, nu de aceea că erau chiaburi, că aveau averi.
Părinte Alexei, în revelațiile divine pe care le aveți, bănuiesc, cu învestitura Domnului, nu v-ați întrebat vreodată că voi, rușii, țineți un mort în casă, mortul din Mausoleul Kremlinului, Vladimir Ilici Lenin?!
Pe timpul bolșevismului sovietic triumfător, iată că s-a găsit un călugăr, fiul cunoscutului scriitor rus Leonid Andreev, care a scris „Pădurea rusă”. Fiul scriitorului mai sus pomenit, pe nume Daniil Andreev, a fost primul om luminat care a spus clar și răspicat în cartea sa „Trandafirul lumii” („Roza Mira”): că bietul trup al lui Vladimir Lenin trebuie să fie dat pământului din care a provenit.
Nu înțeleg și nu voi înțelege vreodată ca Domnia Voastră, Părintele Alexei al II-lea al Moscovei și al întregii Rusii, să nu îl recunoașteți pe acest om, Daniil Andreev, care în scurta sa existență pe pământ, între îngeri și demoni, a avut o forță imensă de clarvizionar! Din cauza mesajului său vădit anticomunist, adică antidiavolesc, acest om, Daniil Andreev, a fost aruncat timp de 10 ani în pușcăriile comuniste. Și, când ne gândim că a voit să-și ajute neamul său! Cum anume? El, Daniil Andreev, ca și predecesorii săi mari, cu puteri premonitorii – Vladimir Soloviov, Sfântul Serafim de Sarov, Nicolae Berdeaev ș.a. –, este acel prim sol al luminii care a cutezat să vorbească despre mumia din Mausoleul Kremlinului. Iar neamul rus, să nu trecem cu vederea, este un neam însemnat de Dumnezeu, prin marii săi purtători ai cuvântului: Aleksandr Pușkin, Mihail Lermontov, Aleksandr Blok, Serghei Esenin, Ana Ahmatova, Marina Țvetaeva, din care am tradus cu drag volume întregi.